Replică

Nu văd nimic rău în a cerne idei străine ca prin sită prin interiorul tău! Uneori sita e deasă, deci adaptezi doar câteva imagini textuale propriilor viziuni. Alteori, în anumite momente ale vieţii, sita e rară, atât de rară, încât de contopeşti şi te regăseşti perfect în părerile celorlalţi.

Pas cu pas

Fiecare pas glăsuieşte o poveste. Povestea celui care a păşit prin acel loc, în acea clipă, a acelei vieţi. Am încercat, în drumul meu spre azi, să păşesc în locul altora, crezând că e mai bine aşa. M-am înşelat de fiecare dată, încercând să fiu altfel, altcineva. Am rămas la paşii mei statornici şi fideli. În ei mă simt cel mai confortabil, şi inexplicabil de firesc. Mă poartă uneori într-o lume impresionantă, o lume plină de "ne-nţelesuri", lăsând tot previzibilul departe. Şi nu dau înapoi. Continui să păşesc. E important să ştii cum să-ţi aşterni paşii pe terenuri alunecoase; în ziua de azi, e o aptitudine mai mult decât necesară. O consider o calitate. Pas cu pas, spre alunecarea fluidă, muzicală, perfectă.

Pas cu pas, am ajuns la ceea ce sunt azi. Pas cu pas, până la o treaptă mai sus. E pasul meu preferat- ascensiunea!