Iubirea în cuvinte

       

         Când soarele se înfrupta din verdeaţa copacilor, când grăitoarele parfumuri de vară inundau aerul cu miraj şi euforie, când picăturile calde de ploaie intensificau romantismul anotimpului ... am fost inundaţi de coardele muzicale şi lirice ale dragostei. Din acea vară inimile noastre începuseră să bată simultan. Dansam sentimente, respiram iubire, fredonam veşnicie. 

         Spre eternitate am pornit în cea mai frumoasă zi de toamnă, când am hotărât că enormitatea dragostei ce ne învăluia trebuie să fie oficializată, astfel încât nimeni şi nimic să nu ne poată despărţi.
          Ne vom hrăni cu arome de compasiune toată iarna, iar în primăvară, sub cerul senin, pe iarba proaspăt înverzită şi învăluiţi de cele mai parfumate flori, vom dansa valsul dragostei şi ne vom săruta răspândind în jur, mai mult ca niciodată, spori de fericire nemărginită.
          Povestea noastră de iubire nu-şi găseşte aşternutul pe hârtie. Povestea noastră de iubire continuă şi acum. Ne iubim, şi asta se vede în licărul ochilor, în zâmbetul sincer şi suav cu care ne privim, în îmbrăţişările calde prin care ne dăruim afecţiune, prin mângâierile gingaşe cu care ne răsfăţăm pielea.
          Şi când dragostea răsună în fiece venă din noi, când sângele pulsează cu atâta ardoare, suntem convinşi prin binecuvântarea Domnului că iubirea dintre noi ne este suficientă pentru a fi fericiţi.
           În rest, nimic nu mai contează

Când eşti fericit...

Când eşti fericit savurezi viaţa, clipa, fără să te gândeşti la eternitate. Când eşti fericit , te simţi ocrotit de divinitate şi devii curajos în faţa oricărui impediment. Când eşti fericit, ai răbdare cu cei din jur şi nu te înspăimântă insistenţa sau puţinătatea educaţiei lor. Când eşti fericit, te alinţi copilăreşte fără să-ţi pese de vârsta pe care o ai. Fericirea este o stare care te face mai împlinit, mai bun, mai tolerant, mai superficial uneori. 

Ce bine ar fi să prelungim starea asta mereu în efemeritatea timpului!

Mărturii tardive

         Aşa e făcută viaţa că eşti nevoită să faci alegeri şi să laşi trecuturi în amintire, păstrând  drept mărturie doar frumosul din anii ce-au trecut. Trebuie să rupi lanţuri fără a mai fi nevoie să le mai legi, să închizi uşi fără să priveşti în urmă, să te laşi purtată de val fără să-ţi pese unde te va duce.

        Multă vreme îmi aruncasem condeiul la mare distanţă de mâinile care febril îl căutau, nu din frica de-a mă  rătaci iar printre cuvinte, idei profunde şi emoţii inefabile, ci mai degrabă din impulsul sufocant de-a reuşi acolo unde sunt şi în ceea ce fac, fapt ce-mi consuma energie, inspiraţie şi timp.   

       Timpul a perindat spre trecut luni în care am încetat să mă caut, în care cu o ancoră înţepenită în adâncuri mă încăpăţânam să-mi urmez cu tenacitate crezul. Oricât de palpabilă n-ar fi fost lumea nu reuşeam să mă colorez cu rutina inevitabilă a vieţii. Realizasem că mă îndepărtam de ceea ce odată, cu atâta efort şi străduinţă creasem, mă îndepărtam de capacitatea de-a percepe vibraţia lumii.

       Azi, un impuls nedefinit mi-a îndemnat degetele să contureze iar universul sufletului meu de care îmi era dor să-l întâlnesc. Şi m-am găsit colorând fără ştire cu cârlionţi de cuvinte existenţa mea în note  graţioase de linişţe. După care, am închis ochii şi m-am simţit. M-am regăsit pe mine aceeaşi fiinţă nostalgică şi contemplativă. Aceeaşi creatură pierdută în frământări şi interogaţii. 

      Cândva vorbeam despre inefabilul din noi, despre dragostea care te înalţă şi în cădere te îmbrăţişează ferm şi cald ca să-ţi armonieze coborârea, despre seminţele de bunăvoinţă şi înţelepciune pe care trebuie să le plantăm în suflet. Vorbeam despre schimbări şi mă simţeam exaltată de fiece dată când treceam prin una benefică dezvoltării mele...

       Timpul a trecut peste mine şi-a luat cu el o bună parte din entuziasmul adolescenţei. Nu mai privesc lumea c-un imens zâmbet şi-o nestăvilită dorinţă de-a o face mai sinceră, mai bună, mai înţeleaptă. O privesc aşa cum e, uneori perfidă, alteori mărinimoasă. De mine depinde să-mi păstrez inviolabilă personalitatea şi să continui să-mi urmez cu perseverenţă convingerile.

2 in 1 ( Retrospectivă & Previziune)

Pînă nu demult, îmi imaginam că în vacanţa de iarnă o să reuşesc ceia ce nu mi-a reuşit pe parcursul celor 4 luni de studenţie. Pe naiba!
Este atît de dificil să te focusezi asupra anumitor priorităţi în momentul în care eşti acasă, la televizor rulează filme cu Moşi Crăciuni, de-ţi saltă inima din piept amintindu-ţi de copilărie, în frigider te aşteaptă portocale şi pe fiece măsuţă odihneşte cîte o hîrtie de la ciocolata de curînd mîncată.
Mi-a mai rămas o săptămînă pînă se încep examenele şi toate celelalte activităţi, şi mă simt atît de... emoţionată. Am impresia că în semestrul trecut am fost o altă "eu". De fapt, am fost un "eu" la care dintotdeauna am visat să ajung. 
Secretul? Ei bine, îmi reuşeşte tot mai des s-o alung pe "Cealaltă" din gînduri. Uneori, ea-mi zicea dimineaţa:  "Azi nu vei rezista. Eşti singură într-un oraş străin. Iar casa ta nu e aici.", dar luptam s-o contrazic, şi-mi reuşea. Deschideam fereastra camerei, adulmecam o boare de aer matinal, şi-o lăsam pe "Cealaltă" să plece odată cu expiraţiile profunde şi ritmate. Aceste exerciţii timp de cîteva săptămîni mi-au fortificat atît de vădit fiinţa, încît nu mă lăsam intimidată nici de cele mai lăuntrice temeri. 
M-am convins că Dumnezeu îţi dă întotdeauna să duci pe spate atîta cît poţi, şi cu timpul, te obişnuieşti atît de mult cu impedimentele zilnice, încît nu vrei nicicînd să opreşti din ascensiunea spre succesul mult-rîvnit..
Am fost puternică, curajoasă şi am ştiut să-mi gestionez atît de bine timpul, încît, indiferent dacă mă culcam pe la 3 de noapte, ştiam că începînd cu ora 6:30 dimneaţa, se începe o nouă zi, şi ziua aceasta este pentru învingători. Deci, nu mă puteam lăsa înfrîntă de surmenaj.
Am neglijat pe unii omuleţi dragi, dar mi-am făcut prieteni noi, şi asta mă determină să cred că niciodată n-ai să reuşeşti să-ţi ţii aproape cunoştinţele din trecut, în cazul în care te despart şi ore şi km. Cu timpul, numărul persoanelor cu care interacţionezi se multiplică, dar se cristalizează mai evident acele persoane împreună cu care petreci cele mai frumoase clipe, şi eşti conştient că aceste individualităţi vor fi alături de tine şi în viitor.


Abia acum, realizez că urăsc vacanţele lungi... Plus la faptul că te leneveşti atît de mult, mai adaugi şi stresul pre-examen, se mai adaugă şi gîndul că "Cealaltă" poate să revină în noul semestru, şi iar tre să fiu tare pentru ca s-o alung din subconştient.


Anul trecut în noaptea de Crăciun , pe la 2 de noapte, citeam. Citeam şi plîngeam.
Şi nu era un plîns  melancolic, dar era un plîns de cel care-ţi stoarce atîtea lacrimi, încît ai obrajii şi buzele firebinţi, iar ochii, ochii atît de mici. Plîngeam pentru că trăiam mult prea intens ceea ce citeam ( "Temă pentru Acasă" de Dabija). 
Mi-am amintit acest lucru pentru că am obligaţia morală ca în noaptea aceasta să termin o carte. Sper că după finisarea lecturării, voi putea mai uşor să-mi sistematizez tot ce n-am făcut pînă acuma în vacanţă, dar  tre să reuşesc în această săptămînă. 

Şi-un P.S.: Păstraţi-vă curajul, cumpătul şi voinţa intactă. Ne aşteaptă un an de la care vom "stoarce" mustul cel mai dulce, şi vom lăsa la fermentat cele mai frumoase realizări.

Trecut, Prezent, Viitor : Dor şi reflectare!

Dor...dor nebun de timp liber, fără griji, fără responsabilităţi... când ai timp să adulmeci mirosul de cafea, şi să savurezi cu entuziasm din micul dejun, când ai timp să vorbeşti cu persoana iubită la orice oră, şi-n orice împrejurimi fără a te gândi că te presează alte activităţi... Dor de oameni, de "nişte" oameni din trecut, pe care-i păstrez atât de vii în subconştient, şi-aştept revederea cu ei... dor de somn până la 8, sau, cel puţin până la 7... Dor de momente de evadare totală, tolănindu-te alături de pisicul tău pe pat, şi auzind doar ritmul bizar în care el toarce... dor de seri când ai timp să priveşti TV, să scrii pe blog, să citeşti romanul preferat... dor de zile când nu ai de învăţat pe a doua zi, sau, chiar dacă ai, nu-ţi pasă :). Mă sufocă dorul, şi nu-i găsesc alinarea... Percep clipa ca pe-o metamorfozare în trecutul apropiat, şi-mi pare că mai ieri eram o "altcineva". Acest "dor" de trecut nu e altceva decât dovada transfigurării într-o societate bântuită de goana după "supravieţuire".

Dar, mie atât de intens prezentul, şi încerc asiduu să mă acomodez, astfel încât, să nu las secunda să se perinde fără a profita din plin de ea!

Prezentul mi-a dăruit experienţe şi prieteni noi , perceperi materialiste mai presus decît cele idealiste (asta e... sunt la Finanţe :)) ) şi convingeri impregnate cu substanţa argumentării obiective!

Ehhh, "studenţie".., tare mai complexă eşti! :)

Am curajul şi capacitatea...

...să rîd din suflet...
...să plîng...
...să fiu bună...
...să mă alint...
...să iubesc necondiţionat...
...să cînt fără a şti versurile...
...să dansez......
...să povestesc...
...să mă cert...
...să stau în ploaie...
...să alerg ...
...să mă plimb...
...să învăţ...
...să citesc...
...să fiu cea mai bună prietenă...
...să ador copii...
...să stau ore în şir cu un copil şi să mă minunez de el...
...să mă surprind...
...să mă apreciez...
...să mă judec exagerat şi să nu judec pe cei din jur...
...să vreau tot mai mult de la mine...
...să le arăt părinţilor mei că îi apreciez...
...să mă bucur de ACASĂ...
...să vorbesc într-un grup...
...să îi fac pe alţii să rîdă
...să-mi fie dor...
...să scriu...
...să vă citesc cu o plăcere şi o curiozitate de invidiat...:)
...să fiu curioasă...
...să fiu elegantă...
...să cînt versuri întregi fără să mă plictisesec...
...să fiu haioasă...
...să fiu sinceră...
...să dăruiesc...
...să ţin în braţe...
...să mă rog...
...să mă plimb singură ore în şir...
...să văd un film de două ori...
...să stau cu o carte în mîna o zi întreagă...
...să uit de mine...
...să încerc lucruri noi...
...să risc...
...să fiu copil...
...să mă prostesc...
...să ştiu ce vreau
...să NU ştiu ce vreau :)))...
...să mă ridic indiferent de cîte ori cad...
...să fiu modestă...
...să am dublă personalitate...
...să respect un program...
...să fiu punctuală......
...să fiu fericită...
...să zîmbesc fără motiv...
...să fiu draguţă...
...să vorbesc cu oricine...
...să visez...
...să fac clătite delicoase...:)
...să am răbdare...
...să merg pe jos mult de tot...
...să mă ataşez...
...să ..... ....MULTE....aşa cum la fel de MULTE NU AM PUTEREA SĂ LE FAC!!

Iubesc...

Familia & prietenii, nopţile înstelate de vară, răsăritul şi apusul  soarelui, seriozitatea, florile, cafeaua în ceaşcă mare, ploaia, blogging, unghiile roşii sau french, "Temă pentru acasă" de Nicolae Dabija, căpşunile, călătoriile şi aventurile, aerul de dimineaţă, telefonul meu mobil, laptele condensat, revistele de modă şi lifestyle, cerceii, brăţările, buclele, "J'adore" de la Dior, Shopping Malldova, libertatea, mirosul de haine proaspăt spălate, matematica, ciocolata cu lapte şi alune, desenul, facebook-ul, pantofii mei negri, căţelul şi pisica mea, filmele bune- privite la cinematograf, lumînările parfumate, muzica, 29 februarie, tocurile de 10-12 cm, cărţile, oamenii înţelepţi, să zîmbesc, zăpada, Channel, culorile, marea, pomii înfloriţi, National Geographic, fustiţele şi rochiţele, punctualitatea, dejunul, săruturile&îmbrăţisările, apa plată, Sărbătorile de Iarnă, ordinea, etc, etc...

 29.07.2011

Dacă vrei să (mă) dezamăgeşti, urmează 10 paşi :

Pasul 1: Nu răspunde la telefon. Eventual cu zilele. Butonul verde nu există, m-ai înţeles?!

Pasul 2: Nu răspunde la mesaje, oricît de multă nevoie ar avea omul acela de tine.

Pasul 3: Pune-ţi prietenii să mintă pentru tine. Pe toţi, fără excepţie! E fascinant să vezi cum sunt oamenii apoi discreditaţi din cauza unor  minciuni de-ale tale.

Pasul 4: Minte cu neruşinare, indiferent de consecinţe. Secretul e să crezi în minciuna ta, eventual să sari la gîtul celui care îndrăzneşte să pună la îndoială- chiar şi pe cale raţională- toate afirmaţiile tale.

Pasul 5: Fii om fără cuvînt. Promite, jură, joacă teatru, totul pentru consecinţe pe termen scurt. Să scapi de orice urmă de responsabilitate, de vină. Ce vocea conştiinţei, dragilor? Aia e pentru idealişti.

Pasul 6: Fă-te de negăsit. Închide-ţi telefoanele,nu intra pe facebook, skype, odnoklassniki, fă-te invizibil, închide toate canalele de acces (asta da atitudine de om responsabil cu sine însuşi, nu-i aşa?).

Pasul 7: Fă-te dator (moral sau financiar, după caz).

Pasul 8: Bîrfeşte, pozează în victimă, varsă-ţi necazurile peste tot. Dacă se poate, dă şi anunţ în ziar să ştie 
"norodul" cît ai fost de neîndreptăţit(ă).

Pasul 9: Scrie un mesaj sau o scrisoare prin care să dai vina pe "momentul de nebunie", "hazard",orice, numai să ai tu conştiinţa curată că, ce Doamne iartă-mă (?), tu ţi-ai cerut scuzele patetice, clar?

Pasul 10: Fii indiferent! Indiferenţa este... nu regula de aur, ci imaginea apogeului regulii de aur, ca să înţelegi.Fii calm, rîzi cînd n-ai replică şi ştii că n-ai dreptate şi stai cu mîinile în sîn. Asta ca să ascunzi unghiile roase de stres, în cazul în care ai avut vreodată pic de moralitate în tine.
05.07.2011

Încă puţin şi revin :)

Şi iar au trecut zile bune fără să scriu nimic aici, şi nu din lipsă de stare pentru a scrie, ci din lipsă de timp, şi de prea multe griji şi emoţii ce mă învăluie şi nu-mi permit să mă concentrez la nimic altceva decît la BAC... Nu m-am accidentat, nu a căzut cerul pe mine, însă, m-am certat rău cu zîmbetul...
Mai am unul, încă unul, şi stresul "mult-aşteptat" trece (aici exclud rezultatele examenelor)... şi ştiu, sunt conştientă că toată vara mi-o voi petrece în plină activitate, dar oricum, BAC-ul mi-a dat bătăi de cap, mi-a "furat" cîteva kg şi ceva ore de somn! Aştept săptămîna ce vine pentru odihnă, şi pentru ca să-mi revin, doar în curînd e Balul de Absolvire!

În toată perioada asta am putut citi, deşi nu atît de mult cît mi-aş dori; am scris, deşi nu atît cît mi-am dorit şi pentru cine mi-am dorit; am luat anumite decizii pentru mine şi încă mai am cîte ceva de hotărît şi de pus la punct. Dar vor veni şi zile bune, zile cu zîmbet, veşti bune şi moral ridicat la cote maxime...
Ne citim în continuare..în curînd! :)


11.06.2011

Me in an alphabet

A.

Available :  not any more)))

Age:19,dar vreau iar 18...

Annoyance: fatarnicia,indiferenta,lasitatea,etc.

Allergic:  la prosti...

Animal:  3 catei si un motan...n-ar fi rau sa mai am ceva.

Actor:  Nataly Portman

B.

Beer:  nu-mi place berea.

Birthday/Birthplace:  29 februarie,1992,MD

Best friends: cu siguranta se stiu ele, nu cred ca are rost sa mai fac discriminari acuma

Body part on opposite sex: tot ,atita timp cit este armonios

Best feeling in the world: love

Best weather: o zi de iarna cu ninsoare,iar eu sa fiu in casa  la cald)))

Been on stage: yep, si nu o data.

Believe in yourself:  nu intotdeauna

Believe in life on other planets: why not ?

Believe in miracles: uneori,dar mai mult nu

Believe in God/Satan:  da,dar mai ales in Dzeu

Believe in Santa: santa who ?

Believe in ghosts/spirits: daaa,mai ales cind sunt singura acasa,si e noaptea

Believe in evolution: tocmai am studiat-o la biologie: da,cred
C.
Car: sa mearga… dar totusi  un BMW Z4 ar merge de minune :D
Color:  alb,negru,rosu
Cried in School: da, cind primeam o nota de 8.
Chocolate/everything else: ciucalata,si alba si neagra...mmm,as minca una acum:)
Chinese/Mexican:  moldoveneasca
Cake or pie: both
Countries to visit: toate ? :D

D.

Dream vehicle: teleporting

Day or Night: mai mult noaptea

Danced: cind sunt singura sau cind pur si simplu ma simt foarte bine undeva

Dance in the rain: yep

Dance in the middle of the street: this one too

E.

Eggs: fierte  tare sau prajite

Eyes: negri,sau caprui inchisi

Everyone has:  capacitatea de a ierta

Ever failed a class:  Doamne-fereste,nuuu

F.

First crush: cind am invatat a merge

Full name:  Rosca Ludmila

First thoughts waking up: “e zi sau noapte ? da` ce`as mai dormi…”

Food: cam de toate… cred… cind mi`e foame sau foarte pofta

Flower:trandafiri,lalele

G.

Greatest fear: singuratatea

Giver or taker: hmmm,I don't know...asta tre' altii sa mi-o zica

Goals: sa fiu implinita pe toate planurile si sa am o familie perfecta

Gum: Orbit Proffessional White

Get along with your parents: most of the time

Good luck charms: un inel, o bratara… chestii de genu`

H.
Hair: lung,castaniu inchis,nevopsit
Height :  1.68
Happy: sometimes
Holidays: prea rapide, prea scurte, parca nu le simt
How do you want to die: painless
Health freak: not really
Hate: din tot sufletul, nimic… poate minciuna

I.

(In guys/girls)

Eye color: nu prea conteaza

Hair color:  brunet,dar imi place si actualul

Height:  peste 1.80

Clothing style: cu amprenta personala

Characteristics: sa fie el insusi si sa`mi placa

Ice cream:  de ciocolata,cu ciocolata))

J.

Jewelry: aur,si cercei cit mai multi

Job: dupa facultate

K.

Kids: cel mai important:sanatosi

Kickboxing or karate: cară-te :))

Keep a journal:not any more

L.

Longest car ride:  de la MD la Franta (3 zile)

Love: exista…

Laughed so hard you cried: yes,si nu numai odata

Love at first sight:  nu,si nu cred in ea

M.

Milk flavour: vanilla

Movie: toate,dar mai cu seama cele romantice

Marriage: la un anume moment

N.

Number of piercings: 4 in urechi

Number: 29

O.

Overused phrases: sunt multe… prea multe…

One wish: toate sunt la fel de importante pt mine

One phobia:  soarecii,fantomele,bacalaureatul

P.

Place you’d like to live: undeva unde ma prinde

Pepsi/Coke:  apa plata

Q.

Questionnaires: yes

R.

Reason to cry: tristete,film,carte,dezamagire,lovitura (de coltul patului)

Reality TV:  Sare si Piper

Radio Station:  nu ascult radio

S.

Song:  ceva frumos,linistit,si autentic

Shoe Size:  37-38

Sushi: nu tin minte denumirea

Skipped school:  foarte rar

Slept outside:  la balcon,yep

Seen a dead body:  aha:(((

Shower daily: vara poate, iarna nu chiar

Sing well: cintam mai bine cind eram mai mica

Single: no

Strawberries/Blueberies: strawberries

Scientists need to invent: masina timpului

T.

Time for bed: depinde,deobicei peste 11:30

Thunderstorms: superbe pe malul marii, infricosatoare in rest

Touch your tongue with your nose: :(( nu pot,am incercat chiar acum

U.

Unpredictable: uneori sunt asa… depinde cit de bine ma cunoaste cealalta persoana

Under the influence: sunt influentabila, dar tot pe`a mea o fac…

Understanding: mostly

V.

Vegetable you hate: toate pot fi gustoase gatite intr`un anume fel

Vacation spot: oriunde departe de casa :)

W.

Weakness: amintirile care ma molesesc

When you grow up: i don`t want to grow-up… or old…

Which one of your friends acts most like you: i`m unique :D pe naiba… nushtiu.. fiecare e in felul lui…

Who makes you laugh the most:  Valea,colega de clasa

Worst feeling:  dezamagirea

Wanted to be a model:  o daaaa,ca orice fata,nu?!

Where do we go when we die: undeva unde va fi mai bine

Worst weather:noroi

Walk with a book on your head:  aha,cind ma invatam sa merg cu spatele drept

X.

X-rays:  iarna asta,cu degetul de la picior

Y.

Year it is now: cica se spune ca suntem in 2011… eu ii cred pe cuvint…

Z.
Zoo animal:  tigrul...
Zodiac sign: Pestisor

Intre IERI..AZI si MIINE..

M-am nascut. Pur si simplu, am aparut...
Am inceput sa cresc...pentru ce avea sa fiu!

Am invatat sa vorbesc pentru a se bucura parintii mei!
Am invatat sa pasesc pentru a-mi croi cit mai clar drumul vietii!

Am luat incet si stingher un creion din penarul fratelui meu si am inceput sa mizgalesc tot ce imi iesea in cale!

Apoi am crescut un pic. Papusile erau "oamenii" carora le cream haine din tricourile mele!

Asta nu ma multumea. Am deschis intr-o zi sifonierul  mamei mele si m-am imbracat intr-o rochie inflorata, apoi rochiei i-am adaugat o esarfa; erau asa frumoase, impreuna rochia si esarfa...

Apoi, plina de curiozitate si entuziasm, ma indreptam spre cei mari. Ii puneam sa ma invete sa citesc... Se uitau ciudat la mine. Inca nu venise vremea sa invat literele pentru a-mi citi sufletul in carti!

Apoi imi doream sa descopar, si credeam ca asta se poate face doar daca ai sansa sa te deplasezi cit mai repede dintr-un loc in altul, si am invatat sa merg pe bicicleta; pe o bicicleta mare de tot, din cauza careia si acum genunchii mei mai au cicatricii!

...

Azi scriu la intimplare, imi las imaginatia sa curga...
Miine as vrea sa scriu povestile din sufletele oamenilor, pentru a le arata lumii intregi!

Azi zimbesc!
Miine voi face oamenii sa zimbeasca!

AZI ma pregateste pentru MIINE!

Aleg sa imit lucrurile care imi bucura sufletul!
Aleg sa bucur oamenii din jurul meu prin insasi neputinta de a crea... ceva perfect!

Miine ma voi hrani cu ceea ce am creat...
Miine ma voi regasi in "creatiile mele"...

Si asta...
Doar pentru ca suntem
Bucati din "Marele Artist"! 

18 ForEver!!!

Vă voi spune de ce am tot negat pînă acum trecerea asta, de ce nu am vrut să accept că voi împlini 19 ani...
Mi se părea că 19 sună oarecum obscen… Asta pe lîngă faptul că, deşi nu realizăm imediat, deoarece schimbările nu sunt niciodată prea bruşte, ci sunt treptate, ne maturizăm, ajungem să avem responsabilităţi, creştem.
Nu spun că mi-aş dori să am din nou o vîrstă fragedă, de pînă în 10 ani sau pe-acolo, chiar dacă am avut,probabil,una dintre cele mai frumoase copilării pe care le poate avea un suflet inocent de copil, cu "tovarăşi" de joaca, cu un frate alături la bine şi la rău, şi cu nişte părinţi extrem de răbdători, ce mi-au oferit cea mai perfectă educaţie. Şi chiar şi cu micile tîmpenii făcute, am fost cuminte de cînd mă ştiu. Dar nu îmi pare rău…
Nu, eu mi-aş dori, dacă asta s-ar putea, să am 18 ani mereu. Nu ştiu exact de ce îmi place numărul ăsta- 18. Îmi pare o vîrstă crudă, frumoasă, plină de visuri şi de zîmbete sincere. Pentru că de-acum încolo voi întîlni şi alte feluri de zîmbete. Unele libidinoase, altele pline de subînţelesuri, altele de superioritate… Dar să nu mă gîndesc la asta acum!
Eu am încredere şi deşi sunt convinsă că nu mai  gîndesc aşa cum gîndeam în urmă cu un an, în linii mari sunt aceeaşi. Pentru că, după cum am spus şi mai sus, schimbările sunt bune atunci cînd sunt treptate…
Astăzi m-am hotărît să accept. De fapt, nu m-am hotărît în mod conştient, ca şi cum ar fi fost ceva ce mi-am propus să fac. Astăzi simt că voi accepta. În fond, nu am ce altceva să fac,căci mîine...mîine va fi prea tîrziu...doar voi fi atît de aproape de acest "29 februarie" inexistent anul ăsta, cînd ,cu un mare entuziasm corelat cu tristeţe împlinesc 19 ani((((…