sâmbătă, 30 aprilie 2011

"Nunta Regală"-impresii moleculare într-o celulă de aprecieri

5 comentarii
A trecut...s-a consumat şi cel mai aşteptat eveniment din aprilie pentru lumea mondenă :NUNTA lui William şi Kate...
Recunosc sfioasă că nu prea am fost la curent cu relaţia lor,fie prea puţin a fost mediatizată pînă acum la TV,fie că atenţia îmi era concentrată asupra altor evenimente (gen politica de la noi din ţară).În fine,ultimele zile cu tot fastul şi vîlva despre nunta lor m-au convins totalmente că în  ziua de 28 aprilie,trebuie să stau cu ochii la televizor.
Ok,pînă aici,nimic interesant...o nuntă regală...o nuntă ce puţin ne afectează pe noi,dar care,cine ştie,ne poate influenţa viziunile asupra perspectivei de organizare a nunţilor mondene.
Se apropia ora 13 (ora locală la Peresecina),şi în sfîrşit,apare mireasa...
Doamne,eram înmărmurită...copleşită de emoţii...şi asta din cauza somptuozităţii care prevala în atmosferă.
Mireasa era frumoasă...fenomenal de elegantă,iar ţinuta-o tinută perfectă,pe care probabil am s-o încep s-o studiez în detalii.Nu m-am aşteptat la o rochie sofisticată,şi de aia,simplitatea rochiei mi-a demonstrat veridicitatea gîndurilor mele...Dar,curios lucru,cum e posibil o alternanţă atît de armonioasă dintre simplitate şi splendoare?!Probabil,anume simplitatea rochiei i-a şi conferit eleganţa supremă.Cu siguranţă,viitoarele mirese,se vor inspira de la Kate preluînd nu doar beatitudinea rochiei,dar şi fineţea machiajului (pe care am înteles că ea singură şi l-a realizat) .
Poate există ceva similitudini cu rochia de mireasă a lui Grace Kelly,dar nicidecum nu se pot compara.Parcă Kate este mai zîmbitoare,mai impresionantă...şi mai aproape de sufleţelele noastre (cine ştie,poate că contemporanitatea influenţează).Există corelaţii şi între buchetele de mireasă...dar iarăşi,ineditul ambelor mirese prevalează asupra oricăror bănuieli de asemănare.
                                              
                                  
Nu am rămas indiferentă şi faţă de rochia surioarei lui Kate,care ...chiar dacă,a purtat o ţinută într-o culoare asemănătoare rochiei miresei (ceea ce este interzis),s-a remarcat prin stil,rafinament..şi iarăşi,eleganţă(eleganţa probabil a prevalat cel mai mult la nunta regală).
                                                                
La final,nu pot să nu-mi perindez privirea şi atentia şi asupra celei de-a doua rochii a lui Kate.
A fost creată tot de către Sarah Burton, dar de aceasta dată a fost vorba de un decolteu ceva mai mărinimos. Au lipsit bretelele şi dantela, a lipsit şi trena, însă Kate Middleton şi-a pus în evidenţă talia de viespe cu o centură realizată din diamante.
Pentru recepţia dedicată celor mai apropiaţi prieteni, Kate Middleton a renunţat la voal, ascunzîndu-şi însă umerii goi şi braţele sub un bolero de angora.
                                                             
Ok,hai să-mi exprim părerea şi cu privire la ţinuta Victoriei Beckham.O fi ea extrem de stilată,şi extrem de apreciată,dar eu nu am văzut nimic deosebit la ea,clipindu-mi din ochi doar pălărioara simplă,dar rafinată.În rest,culoare prea sobră,şi încercarea de a-şi ascunde prea mult sarcina,probabil i-a mutilat din splendoare.Din partea mea, primeşte o bilă neagră:)))
                                           
Şi ca să închei postarea în acelaşi stil alert cu care am început-o,menţionez :poate că n-am habar de stil,de modă,sau de tendinţe,dar mi-am exprimat părerea sinceră,şi mi-a făcut o prodigioasă plăcere să scriu despre un eveniment atît de minunat.
P.S: ce mi-aş dori să fiu pentru o zi şi eu prinţesă:)

30.04.2011

vineri, 29 aprilie 2011

Zile fără mine...zile fără tine-fără fericire...

2 comentarii
Reînviu în fiecare dimineaţă...
odată cu Răsăritul,şi mor zilnic...
trăind ziua doar pentru Apus...
zile fără mine....
zile în care totul pare că nu se mai sfîrşeşte....
zile pe care mi-aş dori să le pot petrece împreună cu tine...
zile în care să fim doar noi doi....
zile în care să ne ascundem de lume....
zile în care nimeni 
să nu mai ştie de noi şi noi să nu mai ştim de nimeni...
zile în care doar căldura sentimentelor tale ar putea să mă liniştească...
zile în care mi-aş dori să simt doar îmbrăţişarea ta caldă...
zile în care doar faptul că am fi împreună
ne-ar alina cît de cît dorul pe care-l simţim...
zile în care mi-e cel mai dor de tine..
zile în care îţi simt cel mai mult lipsa..
zile care mi-aş dori să treacă mai repede...
zile în care...
dorul de tine doare cel mai tare...
zile fără tine....
Să identifici fericirea cînd se află la picioarele tale,
să ai curajul şi hotărîrea de a te apleca pentru a o lua în braţe …
şi a o păstra.
Asta-i inteligenţa inimii...
Mulţi nu au curajul să se aplece
pentru a prelua fericirea atunci cînd se află la picioarele lor…
Mie mi se pare simplu să identific fericirea ...
cred că fiecare o percepe în felul lui în anumite momente …
Păcat însă că, uneori o lăsăm acolo,
jos... la picioarele noastre, sau, mai rău, o strivim sub tălpi …
fericirea e un lucru mărunt,
e o aripă care vibrează,
fericirea-i un lucru mic,
un pitic ce dansează…

29.04.2011

luni, 25 aprilie 2011

Ascultare şi tăcere

0 comentarii
De ce trebuie să-mi ascult inima?
-Fiindcă n-ai să reuşeşti niciodată s-o faci să tacă. Şi chiar dacă ai să te prefaci că nu asculţi ce-ţi spune, ea tot va fi în pieptul tău, repetînd mereu ce gîndeşte...

De ce trebuie să ne ascultăm inima?
-Fiindcă acolo unde se va afla ea, se va afla şi comoara ta.

Inima mea se teme să nu sufere...
-Spune-i că frica de a suferi e mai rea decît suferinţa însăşi. Şi că nici o inimă n-a suferit cînd a plecat în căutarea visurilor sale ...

Doar un lucru face visul imposibil: frica de a da greş.

De ce inimile nu le spun oamenilor că trebuie să continue să-şi urmeze visurile?
-Fiindcă, în cazul acesta, cea care suferă mai mult este inima. Iar inimilor nu le place să sufere.

25.04.2011

vineri, 22 aprilie 2011

Ne cernem gîndurile prin sita credinţei înainte de Sfintele Sărbători Pascale

0 comentarii
Mai este  foarte puţin şi vine Paştele, care mie, cel puţin, îmi aminteşte de  entuziasmul cu care aştept să gust din cozonaci şi să ciocnesc ouă roşii,de pomii înfloriţi, de cerul senin şi de linişte...

După o săptămînă plina de euforie,în care am simţit pînă în măduva sufletului apropierea sărbătorii,reculeg acum,măgulită de o pestriţă nostalgie,amintirile Paştelui din copilărie...

Doamne,ce frumos mai ştim a petrece această Sfîntă Sărbătoare!!!

În noaptea învierii înduram frig,somn...dar eram atîţia copii la biserică plini de elan ce zăboveam pînă ce părintele dimineaţa ne trezea stropindu-ne cu agiazma,iar dimineaţa acasă deja,alergam de la al 2-lea etaj la primul ca să fiu prima înaintea tuuror care se spală pe obrăjori cu ouă roşii,şi ouă nevopsite.Nuştiu nici pînă azi ce înseamnă aceste tradiţii,cert e că în ele întrezăream toată magia acestei zile de sărbătoare...

De cîţiva ani încoace,cuprinsă de o febrilă emoţie,percep Paştele ca pe o zi neapărat petrecută în mrejele familiei...nu cu prietenii,nu cu colegii,dar cu Familia.Oare există o bucurie şi satisfacţie mai  mare ca atunci cînd îi vezi pe cei dragi la masă,toţi cu inima deschisă,toţi cu o evlavie neînţeleasă,dar firească?!...

Vă doresc să petreceţi în tihnă aceste sărbători, lăsînd la o parte grijile mai mici sau mai mari, întrebările la care nu aţi găsit încă răspuns şi orice alte lucruri care ar putea întuneca aceste zile frumoase de primăvară. Traiţi cu toată bucuria aceste clipe ale prezentului, alături de toţi cei dragi, pentru că nu avem de unde să ştim ce are să mai vină...şi de multe ori nu preţuim prezenţa unor persoane care ne sunt alături, pentru că gîndurile noastre zboară în trecut sau în viitor. Aşa că, să cerem de la acest moment tot ce este mai frumos;)
Gînd bun tuturor!
22.04.2011

marți, 19 aprilie 2011

Vreau...să pot visa mereu

1 comentarii
...vreau să văd sufletele foarte dragi mie zîmbind... să ştiu că lumea se îndreaptă spre soare... că timpul alunecă pe raze de lumină... că ochii se bucură de frumuseţe...aş vrea să ştiu că toate suferinţele au adormit,toate tristeţile  au îngheţat undeva în trecut...şi de acum,urmează calea soarelui, calea culorii , calea frumuseţii care se ascunde în fiecare om... Aş vrea ca mîine să ne ţinem de mînă ...e atît de simplu să visăm şi atît de greu să deschidem ochii ....Da... cred în frumos şi cred că răsăritul poate şterge lacrima căzută dintr-o mare tulburată, şi revărsată din albia pleoapelor...lasă-mă să cred ...şi-apoi deschid ochii...:)
19.04.2011

vineri, 15 aprilie 2011

Seminţe de optimism

2 comentarii
Am postat un mesaj optimist,căci îmi place să fiu aşa,sau...cel puţin,prefer să cred în veridicitatea mesajelor optimiste...
Îmi place să savurez clipa cu o măgulitoare gratitudine,şi să mă delectez din prinosul cu care viaţa ne înfruptă fiinţa.
Încă aştept primăvara,mai mult ca niciodată îmi doresc să vină primăvara...de parcă ar coincide cu  renaşterea unor noi emoţii şi cu dispariţia asteniei interioare...
Săptamîna viitoare va fi soare...trebuie să fie soare...nu are cum să nu fie soare!!!...
Început de weekend,mijloc de primăvară,apropiere nemijlocită de Sfintele Sărbatori Pascale,de vacanţă...sună frumos,nu?...sună a euforie şi entuziasm...Pfff,m-am săturat de băltoace,şi de stat în casă la cald:(((
Şi totuşi,din tumultul stărilor dezolante cauzate de ploi şi frig,se iveşte mai impozant ca niciodată elanul sufletesc...
Haideti lume ,să zîmbim,să profităm de tot ce ne oferă viaţa,şi să ne imaginăm că în curînd,foarte curînd,va fi cald,pomii vor fi în floare,totul va fi verde... iar inimioara...inimioara...mai îndrăgostita ca niciodată:) 
 Un weekend cît mai frumos şi mai savuros vă doresc!


15.04.2011

marți, 12 aprilie 2011

"Nuntă în cer" de Mircea Eliade

2 comentarii
Nuştiu cum se numeşte procedeul cînd citeşti fără să realizezi că deja finisezi cartea...
Eu pur şi simplu "am sorbit" acest roman,şi l-am finisat mult prea prematur ca să reuşesc să-mi fac concluziile...
Şi totuşi,2 bărbaţi...2 femei...o "Ileana" şi o "Lena",2 iubiri prodigioase,consumate carnal, intens...2 dispariţii misterioase,şi atîtea clipe de dragoste mirifice implantate în seva trecutului...Mircea Eliade şi-a dovedit încă o data stilul impecabil,cu tentă filozofică şi cu concepţii idealiste...
Citate din roman:
"Ăsta mi se pare lucrul cel mai greu de învăţat în contemplarea iubitei: să ştii să-i priveşti ochii."

"Setea trupurilor noastre a fost greu de stins atunci. Parcă nu mai era îmbrăţişare contopirea aceea din urmă, cînd cu adevărat se topeau contururile, dispărea carnea, ne uitam respiraţia, mistuiţi amîndoi de o singură - însîngerată şi nesăţioasă - gură. De mai multe ori am nădăjduit că la capătul răpirii aceleia vom întîlni, împreună, moartea. N-am ştiut că poate fi atît de ispititoare moartea, atît de caldă - voluptate fără spasm, beatitudine fără strigare."

"Asta se întîmplă întotdeauna: ţi se pare că iubita seamănă cu tot ceea ce ţi se povesteşte despre dragoste. Dar poate că de data aceasta seamănă într-adevăr. "

"Un bărbat care priveşte cu aviditate corpul unei cocote nu poate fi acuzat de indiscreţie. Femeia ne invită întotdeauna s-o privim aşa cum vrea ea."

"Pentru că revelaţia unirii desăvîrşite aceasta e: te regăseşti pe tine în clipa cînd te pierzi."

"Camaraderia dintre un bărbat şi o femeie tînără este posibilă numai dacă amîndoi sunt foarte inteligenţi sau dacă amîndoi iubesc. Altminteri, este o simplă tovărăşie mai mult sau mai puţin insipidă, foarte puţin interesantă sufleteşte, sau o etapă preliminară a unei legături tot atît de puţin interesante. Iar prietenia între un bărbat şi o femeie tînără este, de asemenea, un mare vînt, cu majuscule, dacă nu e alimentată de inteligenţă şi susţinută de dragostea pe care fiecare din ei o poartă unei alte persoane."

"Rareori cred că se degradează mai penibil un bărbat ca într-o criză absurdă de gelozie."


"Nu te întîlneşti decît o singură dată cu un lucru mare, într-adevăr mare. Pe urmă, întîmplările nu mai au nici o importanţă …”

” … Copleşitor lucru e să simţi cîteodată, că timpul ţi-a luat-o înainte, că n-ai făcut anumite lucruri esenţiale la vremea lor şi că ai să te trezeşti într-o bună zi singur, îmbătrînit, incapabil de a mai repara ceva …”

  “… Nu mă gîndesc deloc la trupul ei, e destul de uşor să cunoşti şi să uiţi un trup. Dar mă gîndesc mai ales la prezenţa ei, la magia ei ascunsă care îmi pune pe jar sufletul ..”



12.04.2011

luni, 11 aprilie 2011

Merită să căutăm prietenia adevărată?!....

3 comentarii
..nu-mi place să-mi aleg cuvintele dinainte,nu-mi place să mă gîndesc la consecinţele care s-ar putea naşte,nu-mi place să nu pot fi eu din teamă că aş putea fi interpretată greşit....Şi cît de lejer vorbesc cu prietenii,fără a mă explica dupa fiecare cuvînt......asta cred că este unul dintre cele mai plăcute sentimente care pot exista într-o prietenie.....să te simţi confortabil ... să poţi vorbi oricum despre orice ..... să poţi vorbi 5 ore la rînd despre orice-ţi vine în minte...să vorbeşti şi să asculţi cu aceaşi comoditate.....şi un "prieten" nu este neapărat acea persoană pe care o cunoşti încă de pe vremea de cînd erai copil,adevăratele prietenii se nasc cît ai zice "peşte".....într-un mod inexplicabil se naşte acel sentimet de  "simt că te cunosc de-o viaţă" şi acel sentiment de "simt că te cunosc de-o viaţă" valorează mai mult decît dacă literalmente l-ai cunoaşte de-o viaţă.......puterea de a înţelege dincolo de cuvinte...să spui negru gîndindu-te la alb...şi să fii înţeles ...să discuţi despre probleme în care părerile vostre se bat cap în cap într-un mod atît de plăcut .....să vorbeşti despre lucruri serioase într-o manieră haioasă,să vorbeşti serios despre lucruri neserioase,să zîmbeşti de simţi că-ţi crapă faţa.......să anticipezi ceea ce-ţi va spune......să-i ştii pe de rost salutul,totuşi să te uimească atunci cînd te aştepti mai puţin,să vrei să cînţi şi să dansezi:) ...simţi cum se luminează ziua vorbind cu prietenii.........păcat că aceşti ...prieteni sunt foarte puţini la număr...dar...vorbeam cu sufletul :).....
11.04.2011

vineri, 8 aprilie 2011

În aşteptarea primăverii adevărate

5 comentarii
Îmi lipseşte beatitudinea din suflet...Cu toată forţa interioară încerc să ies din starea asta crispată şi nu pot...sau,cel puţin ,nu-mi reuşeşte.Am obosit...sunt vlăguită de monotonie şi nu găsesc nici cea mai firavă pînză de păianjen ca să mă prind în plasă şi să mă legăn pe melodia vieţii...
Vreau vacanţă...dar nu aştept vacanţa de Paşti...şi e straniu,căci sunt conştientă că va trece ultima vacanţă din viaţa mea de licean.Vreau o vacanţă în care să uit de bacalaureat,în care să mă simt ca de 16 ani-fără griji,fără stres,cu vise prodigioase...Vreau o vacanţă cu soare,cu 22 de grade în aer,cu ciripit de păsări şi freamăt de flori albe de cireş.
De ce nu e primăvară ?Şi-mi dau bine seama că deja e aprilie,aproape mijlocul lui aprilie,dar totuşi...nu simt...Nu simt entuziasmul cela în suflet,cu care cîndva mergeam mîna-n mîna,nu-i simt candoarea primăverii,cu toate că narcişii au dat în floare.
Uite ce fac norii,vîntul şi ploile îndelungate?!:)Îmi seamănă melancolie,oboseală şi dezolare în cavitatea interioară...
Aştept primăvara,aştept ca Tatiana Vornicescu de la meteo la JurnalTV:))) să anunţe:"De mîine,dragii mei,timpul se încălzeşte,soarele ne va mîngîia chipurile,şi sporadic se vor ivi nori răzleţi"...aştept acel "cîndva" şi acel "ceva" care mă va determina să-mi abandonez gîndurile legate de şcoală,de teme...pfff,de atîtea teme...Sunt invadată de moleşeală...am în suflet o singură doleanţă: să vina cu-adevărat primăvara,să mă readucă la "viaţă"...
08.04.2011

joi, 7 aprilie 2011

şi totuşi,totul are o logică...

0 comentarii
Aşa se întîmplă logic, plecăm şi sosim undeva...
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă, poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut dar sosim undeva şi cîtă vreme sosim undeva
totul e logic chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva, am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar cînd nu mai sosim nicăieri totul devine ilogic. 
Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

(07.04.2011)

marți, 5 aprilie 2011

Bucati rupte din suflet...

7 comentarii
Orice poveste de dragoste are un inceput,nu-i asa?Sau ,cel putin,ar trebui sa aiba...
Ei bine,eu nu-mi amintesc inceputul povestei noastre de iubire...paradoxal,tin minte detalii din prima zi cind te-am vazut,cind am vorbit,cind m-ai sunat,cind mi-ai zimbit,cind m-ai imbratisat,cind m-ai sarutat,cind mi-ai zis ca ma iubesti...Si stii de ce nu tin minte "inceputul"?...pentru ca noi nu am avut inceput...Nustiu cum si in cit timp am ajuns sa te iubesc atit de mult,dar probabil destinul ne-a faurit din pilonii increderii,respectului,iubirii neconditionate,o relatie deosebita..Da...simt asta cu fiece firicel din samintenia trupului meu...
Bizar...oare o poveste de dragoste "fara inceput",va avea oare sfirsit?
Neindoielnica intemeiez principii in subconstientul meu,si incerc sa depasesc limitele efemerului crezind ca "fara inceput" presupune si "fara sfirsit"...
E tirziu iubitule...e aproape unu de noapte,dar nu dorm...ma simt invaluita de febrilitatea sentimentului de iubire...
Astept dimineata,sa te sun...si sa te mai felicit odata...Probabil,azi,alaturi de tine,ma voi simti si eu  in sarbatoare...
La multi ani!!!
E sarbatoare!
Este ziua ta,
Iubitule cu inima de soare!
Si in cinstea ta,
Voi aprinde acum
Chiar inima mea
Si o voi face
sa isi iasa din hotare
Spre a-mbratisa
Totul care esti si
Neantul care esti
si felul inalt
si profund
in care
Tu
(ma)
iubesti!!!
05.04.2011

luni, 4 aprilie 2011

În mrejele unei ploi primăvăratice

2 comentarii
Plouă,sau poate s-a oprit deja...cert e ca mirosul acestei ploi primăvăratice continuă să mă învăluie în frenezia ei.  Mie imi place foarte mult cînd văd apa clipocind deasupra pămîntului... îmi place să aud ecoul apei în văzduh.. iubesc ploaia... îmi place să stau afară... şi să privesc.. să aud şi să simt răcoarea.. blîndeţea şi divinitatea ploii... ador să văd stropii din lumină...din Dumnezeu... dezmierdînd  crengile încă goale..să văd picăturile din infinit intrînd în pămîntul rece şi gol... îmi place să privesc dantela ce îmi cuprinde privirea..sufletul şi fiecare părticică a trupului meu.. îmi place să văd lumina ce coboară din inima lui Dumnezeu... sfîşiind cerul..stelele.. suflete.. îmi place să aud strigătele cerului sfîşiat de lumină... îmi place să aud norii vuind deasupra mea...îmi place să prind în palmă lacrimile.. poate ale lui Dumnezeu... poate ale norilor... poate ale  lunii.. poate ale sufletelor.. poate ale  intreg  universului... ploaia leagă viaţa spirituală de cea pamîntească.. leagă cerul de pămînt şi... divinitatea de omenire...

În braţele inexplicabilului

0 comentarii

Ahhh... da...
Să merg la stînga? Sau la dreapta? Să grăbesc pasul sau să merg agale, dar cu paşi hotărîţi? Să mai stau puţin? Să mai respir o data adînc? Poate imi va veni o idee sclipitoare şi nu va mai fi nevoie să-mi asum responsabilitatea unei schimbari... Era aşa de bine cînd eram mică... Copilărie, unde te-ai ascuns?

vineri, 1 aprilie 2011

"Incetati sa ma urmariti" :)

0 comentarii
 
| Theme choosed by Liudyka Sponsored by Liuda Rosca