..nu-mi place să-mi aleg cuvintele dinainte,nu-mi place să mă gîndesc la consecinţele care s-ar putea naşte,nu-mi place să nu pot fi eu din teamă că aş putea fi interpretată greşit....Şi cît de lejer vorbesc cu prietenii,fără a mă explica dupa fiecare cuvînt......asta cred că este unul dintre cele mai plăcute sentimente care pot exista într-o prietenie.....să te simţi confortabil ... să poţi vorbi oricum despre orice ..... să poţi vorbi 5 ore la rînd despre orice-ţi vine în minte...să vorbeşti şi să asculţi cu aceaşi comoditate.....şi un "prieten" nu este neapărat acea persoană pe care o cunoşti încă de pe vremea de cînd erai copil,adevăratele prietenii se nasc cît ai zice "peşte".....într-un mod inexplicabil se naşte acel sentimet de "simt că te cunosc de-o viaţă" şi acel sentiment de "simt că te cunosc de-o viaţă" valorează mai mult decît dacă literalmente l-ai cunoaşte de-o viaţă.......puterea de a înţelege dincolo de cuvinte...să spui negru gîndindu-te la alb...şi să fii înţeles ...să discuţi despre probleme în care părerile vostre se bat cap în cap într-un mod atît de plăcut .....să vorbeşti despre lucruri serioase într-o manieră haioasă,să vorbeşti serios despre lucruri neserioase,să zîmbeşti de simţi că-ţi crapă faţa.......să anticipezi ceea ce-ţi va spune......să-i ştii pe de rost salutul,totuşi să te uimească atunci cînd te aştepti mai puţin,să vrei să cînţi şi să dansezi:) ...simţi cum se luminează ziua vorbind cu prietenii.........păcat că aceşti ...prieteni sunt foarte puţini la număr...dar...vorbeam cu sufletul :).....
11.04.2011
3 comentarii:
prietenii..nu prea cred in notiunea asta pana la capat,dar sunt de acord cu tine...never nu as suporta sa am un prieten cu care ar trebui sa planific fiecare vocala spusa
Intradevar,e mai confuza treaba cind vorbim despre prieteni in care ar trebui sa avem totala incredere,caci pina la urma,cel mai "devotat" prieten se dovedeste a fi mama,sotul,fratele sau sora.
Insa libera exprimare in preajma unui amic este mai mult decit necesara...te simti chiar parca mai in euforie cind mai "trintesti" o vorba nu la locul ei,si stii ca prietenul te intelege,se amuza...si nu-ti face reprosuri.
și totuși de multe ori e mai ușor să-ți descarci sufletul sau pur și simplu să fii Tu, cu un necunoscut. în fața cuiva pe care știi că n-o să-l (mai) întâlnești niciodată... degeaba se mai spune că „prietenul bun la nevoie se cunoaște”, dacă îți transformă acele câteva clipe care ar trebui să fie fericite și unice în unele de pustietate... dar de fapt, de mâine o să fie soare, așa că n-avem timp de pesimism :D
frumos articol... deși mai rar, dar există și persoane care mai știu cu ce se mănâncă prietenia ;)
Trimiteți un comentariu