O poveste de "La multi ani"

     
     Se spune ca povestile cele mai frumoase,despre alea cu printi si printese,se spun la gura sobei,in tumultul pe care-l emana incadescenta si vapaile focului...
     Dar,Doamne,daca o poveste despre un omulet deosebit,s-ar istorisi in plina primavara,cind jovialitatea pluteste in vazduh si totul parca e renascut la viata,crezi ca ar parea mai voalata si mai putin frapanta?...Mi-am amintit o povestioara despre 3 necesitati: dragostea,fericirea si bogatia,si am corelat-o cu povestea unui sufletel de fata,povestea vietii ei...in care prevaleaza frumosul si fervoarea.
    Asa deci,a fost odata... ca nicioadata...doi oameni ce se iubeau nespus,si cultivau beatitudinea din prea-plinul inteligentei lor...Din dragostea lor prodigioasa s-au nascut 2 fetite: prima,in timp de zi,se nascuse blonda si luminoasa.Au numit-o Alina...Iar ,peste citiva ani,intr-o zi victorioasa,de 9 mai,se nascuse noaptea si a doua fetita,bruneta  si ideatica prin felul ei de existenta.Au botezat-o Mihaela,si nu altfel...caci un alt nume mai desavirsit pentru ea nu exista...Peste ani,alegerea numelui se dovedise a fi perfecta,caci EA si NUMELE reprezentau doua entitati exacte,ce se contopeau din propria lor armonizare.
     Fetita bruneta insa,reprezinta personajul principal al acestei povestioare,deoarece in ea am intrezarit feminitatea intruchipata si intelepciunea arhetipala.
    Mihaela crestea un copil deosebit,relevind o  faptura platonica.Trecuse prin copilarie,la fel cum trece primavara prin viata unui om.Avusese o copilarie frumoasa,zglobie,plina de reverie si insurgenta.La adolescenta,se transfigurase intr-o domnita extraordinara:
cu chipul alb ca "spuma laptelui" ,cu parul ciocolatiu si negru ca noaptea,ce flutura in adierea vintului,cu ochi ceresti,cu voce catifelata,cu mersul usor,mai degraba de dans,aerul calm si linisit...care-o deosebeau de toate fetele din lume.De unde o fi aparut aceasta minune?! Mladioasa ,ca o romanita care danseaza cu vintul,gingasa ca o floare-de-colt crescuta pe crestele muntilor...Totul era in ea desavirsit: si trupul ei gratios,si umerii,si pieptul,si zimbetul,si buzele,si ochii,si pieptanatura...Dominata de aspiratii marete,dovedea o perseverenta uluitoare,remarcindu-se prin succesele la invatatura,si prin "nesatul" pe care-l emana de a fi in prezenta ei.

     Finisase liceul,si examenele cu o uluitoare euforie,caci avea rezultate maxime...dar totodata,purta in suflet o amprenta nostalgica,caci...intra intr-o lume mare,intr-o lume dura si plina de aviditate.Dar ea...fiinta aceasta fenomenala,demonstra vitalitate si curaj,caci reusise sa impresioneze intreaga societate in care activa...
     Iar inimioara...cit mai batea inimioara,invaluita de febrilitatea sentimentului de iubire...Iubea,si era iubita...Alaturi de EL,se simtea cea mai fericita,cea mai frumoasa si mai plina de incredere...caci acest EL,era un barbat extraordinar...unul pe masura: destept,familist si iubea copii...Da...iubea nespus copii,caci dupa nunta lor (o nunta paradisiaca),au avut 2 copilasi...un baiat si o fetita...Si EL,cit ii mai iubea,dar cel mai mult,isi arata gratitudinea fata de fiinta ce le-a dat viata : Mihaela...Era o sotie fabuloasa,pregatea niste mese senzationale,o mama implinita,si cel mai important: era o femeie realizata profesional....
    Povara anilor i se parea cel mai frumos dar de la Dumnezeu,caci frumusetea exterioara ii raminea intacta,ba mai mult,inflorea cu fiece an din viata ei...
Si cite as mai povesti eu despre viata Mihaelei,doar este atit de deosebita...Rigorile povestei imi cer incheierea,si  finalul cel mai optimist posibil: Au trait fericiti,pina la adinci batrineti...
   
    P.S: undeva,printre rindurile povestioarei,incepind cu virsta de 7 ani (clasa I) am aparut si eu in viata ei,invatind de la ea ca viata mea, la fel ca si a voastra a tuturor, este un izvor nesecat de intelepciune pe care am datoria sa o folosesc spre binele altora.

De  la ea am invata ce inseamna perseverenta,si dragostea pentru lectura.Involuntar,am vazut in ea un exemplu,relevat prin calmitatea interioara,idealismul din ginduri si stilul impecabil si perfect de a scri...
Ii multumesc pentru ca exista,si pentru ca timp de 10 ani mi-a fost colega de clasa...


In acea zi de 9 mai,2011 eu i-am urat desavirsirea si toata atentia dumnezeiasca,pentru ca o merita.Am rugat-o sa aiba grija de sanatatea ei,si i-am promis ca in rugaciunile mele,i-L voi ruga pe Domnul sa o aiba in paza...De 9 mai,cind a implinit 19 ani,i-am zis sa vada in mine un prieten,o persoana de incredere,si am asigurat-o ca in orice zi,la orice ora,indiferent de starea de spirit,EU,o voi ajuta cu cea mai plenara placere.

(nu va rideti de poza : aveam aceleasi ghetute)

I-am urat LA MULTI ANI,si...de ziua ei,m-am simtit si eu in sarbatoare.


Happy Birthday Mihaela,si sorry ca am scris la trecut aceste urari,dar eu din toata samintenia fiintei mele te felicit,si sper ca incepind de azi,tot universul sa-ti faureasca un viitor grandios (macar o patrime din viitorul intrezarit de mine in povestioara).

09.05.2011