"Plecăciune pentru profesori" .... ehhh, am fost şi eu şcolar...

În urmă cu 9 luni, la început de an şcolar, am fost în aceeaşi ipostază. În faţa mea , răsăreau aidoma gîndurilor răzleţe toţi elevii, profesorii şi părinţii, iar eu încurajam picii de clasa 1 cu optimism şi idealuri măreţe...

Acum, după aproape 3240 de zile petrecute în mrejele şcolii, noi, absolvenţii claselor a 12 avem nevoie de încurajări...Ne simţim în ipostaza unor micuţi de clasa 1, pentru că ne aşteaptă o lume nouă, o lume mirifică, o lume în care ne vom face noi prieteni, şi vom interacţiona cu alţi povăţuitori ai vieţii...

Azi am păşit pentru ultima oară ograda liceului în calitate de elev, şi mă simt copleşită de emoţii şi melancolie.Am aşteptat, indirect şi involuntar  12 ani  această zi, şi acum, iată-mă...Dar  parcă  devine o povară despărţirea de locul unde ne-am definit atît de artisitc personalitatea, unde ne-am cizelat caracterul şi unde am fost îndrumaţi de cei mai buni profesori .

Am un profund sentiment de mulţumire interioară şi de pace cînd mă gindesc la vieţile scumpilor profesori pe care i-am atins de-a lungul celor 12  ani... Şi îmi îndrept către ei toate mulţumirile mele, fiindcă fără ei, eu n-aş mai fi fost eu, cea de acum! Vă mulţumesc, dragilor, pentru că mi-aţi permis să învăţ de la voi! Vă mulţumesc, dragilor, pentru că aţi crezut în mine şi m-aţi făcut puternică! Vă mulţumesc, dragilor, pentru minunatele momente petrecute împreună. Ele reprezintă extrem de mult pentru mine - un izvor nesecat de energie şi învăţăminte.

 Vă mulţumesc  pentru răbdarea de care aţi dat dovadă, pentru înţelegere, pentru sprijin. 

Mulţumim, doamnă dirigintă,  Zinaida Ilicina (şi poate ar suna banal că vă numesc în varianta rusă), dar pentru mine, numele dvs va rămîne etern tipărit în subconştientul meu, şi îmi voi aminti de dvs ca fiind singura dirigintă pe care am avut-o începînd cu clasa 6 şi finisînd cu a 12. Dumneavoastră aţi fost martorul cel mai veridic al creşterii şi maturizării noastre. Ne-aţi înteles şi ne-aţi dat posibilitatea, totuşi ,să ne dezvoltăm personalităţile, să devenim oameni puternici, oameni cu tărie de caracter, care ştiu a-şi afirma ideile.Fără felul dvs de a fi, noi acum...poate am fi fost alţii...şi aş fi regretat  enorm, doar ne-aţi făurit atît de armonios caracterele.

Mulţumim doamnă Dvornic, pentru felul în care ne-aţi motivat, pentru efortul asiduu de a avea un limbaj cizelat  şi pentru că aţi crezut în noi, şi ne-aţi dat de atîtea ori posibilităţile de a ne afirma! 

Mulţumim, doamnă Ecaterina Petrovna şi doamnă Tatiana Ivanna,  pentru felul în care aţi reuşit să ne însuşiţi anumite principii şi pentru modelul uman pe care ni l-aţi insuflat! 

Mulţumim, doamnă Maria Vasilina şi doamnă Vera Ivanna pentru dibăcia cu care ne-aţi introdus într-o lume greu de descifrat şi pentru grija pe care ne-aţi purtat-o! 

Mulţumim  cu tot respectul, şi doamnei Ecaterina, profesoara de chimie şi domnului Vasile Ivanci,  profesorul de fizică, pentru atenţia pe care ne-aţi acordat-o şi pentru că ne-aţi făcut, oră de oră, să ne simţim personalităţi şi oameni maturi, care vor avea un viitor măreţ.

Mulţumim, doamnei profesoară Ludmila Ivanna şi Tamarei Dimitrivna, pentru dăruirea din cadrul fiecărei ore, pentru apreciere şi pentru şansa oferită de a ne afirma cu propriile noastre convingeri!

Multumin Silvia Vladimirovna , Alexandra Stipanna şi primei noastre învăţătoare, Sofia Ivanovna,  pentru posibilitatea de a vă cunoaşte ca profesor , şi de a ne convinge că sunteţi nişte femei, mame şi profesoare extraordinar de minunate.

Vă mulţumesc, dragilor, pentru că existaţi! Eu sunt eu , doar prin voi!

Bacalaureatul ce ne bate la uşă să de-a Domnul să fie un oaspete plăcut, şi după el, la Balul de Absolvire, să ne convingem încă odată că toată sămînţenia personalităţii noastre o datorăm vouă, stimaţi dascăli.

31.05.2011

Seară...s-a tras cortina...

Seară... s-a tras cortina... sfîrşitul unei alte zile, o zi agitată, plină de inedit şi miraculozitate...o altă amintire, o alta pagină mîzgîlită cu acelaşi creion tocit... picături de sudoare ce mi-au însemnat paginile precum un semn de carte ce nu-l mai pot muta, gînduri răzleţe ce au şters cuvinte cu mare înţeles... prietenii uitate şi prieteniile ce vor urma, strivite şi ele sub cărbunele creionului... soare acoperit de negreala din colţul paginii mele...

Aceeaşi melodie ce o ascult la nesfîrşit, azi, mîine... minţindu-mă că nu o cunosc... oameni pe care i-am mai văzut, dar mă încăpăţînez să-i ştiu... cerul ce mereu îşi schimbă înfăţişarea, norii în mii şi mii de forme... vînt ce piaptănă părul şi alintă genele... inimă ce bate parcă grăbind timpul... şi speranţă ce-mi aleargă prin vene...

Mîine am o coală roz... mîine vreau  o zi specială, vreau sa suflu în păpădiile din sufletul meu, şi ele să se împrăştie însetate spre fericirea eternă!

28.05.2011

Eu votez Partidul Liberal

Am să zic pe scurt un singur lucru : din luna februarie a anului curent, cînd nimeni habar n-avea de candidatul la funcţia de primar a satului nostru, mă sunase Maricica Stratan şi mi-a propus să fac parte din Organizaţia de Tineret  a PL din satul Peresecina.
Am acceptat îndată, pentru că pentru mine Partidul Liberal înseamnă, mai presus de toate, şansa spre un viitor mai prosper, şi cred în această afirmaţie cu toată plinătatea sufletului meu.
N-o să fac propagandă electorală, pentru că nu mi-a plăcut să mă implic în politică, dar ideea de a fi în Organizaţia de Tineret a Partidului Liberal (singura şi prima organizaţie de acest gen de la noi din sat) este o şansă dată nouă, tinerilor, de a ne manifesta şi de a ne exprima doleanţele acumulate de-a lungul timpului.

Cîteva duminici la rînd , cîţiva tineri din Organizaţie, ne-am întrunit, ca mai apoi, de Dragobete, susţinuţi financiar de d-nul Sergiu Miron( preşedintele pe raionul Orhei a PL), am organizat  festivitatea "De Dragobete-Să iubim româneşte" cu forţele proprii, şi rezultatul a fost pe măsură.
De ce am făcut această paranteză?Ei bine pentru ca să înţelegeţi că fac parte, oarecum, din acest partid înainte ca candidatul la funcţia de primar să fie înaintat, şi nicidecum nu sunt pe lista de consilieri datorită lui.

Mulţumesc Maricicăi pentru că în februarie m-a telefonat, şi datorită ei, acum simt şi eu că pot contribui ca tinerii din sat să aibă perspective de a se distra şi relaxa în acelaşi timp.
E absurd să vă rog să votaţi Partidul Liberal pe 5 iunie, pentru că fiecare are fel de fel de rude prin diverse partide, care mai de care mai corupte, dar asta nu e vina lor...
Eu vreau doar să analizaţi bine cui daţi această şansă de a ne conduce satul.
Şi vă asigur, că Partidul Liberal are tot sprijinul necesar pentru a face ca satul nostru să fie mai prosper.

P.S azi, la Deschiderea Sezonului Sportiv, sponsorizat totalmente de consilierii din sat a Partidului Liberal, ne-a onorat cu prezenţa şi d-nul ministru al Tineretului şi Sportului, şi mi-a plăcut afirmaţia unui domn din sală : "Să oferim şansa ca satul Peresecina să aibă în frunte o echipa TÎNĂRĂ, în care vîrsta medie e de 35 ani, şi nu ca în alte partide,unde la 50-60 ani vor să schimbe satul.Ce fel de schimbări la bătrîneţe?Echipa PL promovează tineretul, şi spre deosebire de alţii are cea mai credibilă platformă electorală, nu promisiuni măreţe şi irealizabile" (ceva de genul ăsta a rostit d-nul, îmi cer scuze că poate nu a fost exact cuvînt în cuvînt, dar ideea principală am ţinut morţis s-o prezint)


22.05.2011

Tunet...ploaie...eu...

Tună...dar e romantic.Mai romantic ca niciodată.Şi aştept ploaia,acea ploaie despre care am mai scris şi pe care o iubesc necondiţionat.
Vreau să ploaie,să mi se liniştească praful din raţiune şi din inimă,să se aştearnă pe policioare,şi apoi,să mă concentrez mai departe la teme.
Iarăşi tună,şi e atît de frumos...Niciodată nu mi s-a părut mai nostalgică ciocnirea norilor decît acum...Îi simt parcă cum se apropie ireverenţioşi unii de alţii,şi presimt că peste secunde numărate o să cadă o ploaie grozav de insurgentă.O aştept...căci mă simt în pielea ei...Parcă ceva se ciocneşte în mine,se zbuciumă şi se contrazice cu aviditate.
Haide ploaie,cazi...cazi şi potoleşte-mi subconştientul...pentru ca apoi,să ma înseninez şi eu,şi cerul....

16.05.2010

Gînduri de sfîrşit de an şcolar...

Număr zilele cu exasperare...încă puţin,şi puţin de tot şi se sfîrşesc 12 ani de şcoală...Şi cît am aşteptat acest moment...visam cu aviditate să ajung în ultima săptămînă de şcoală,şi...iată-mă!!!Dar nu mă regăsesc...parcă ceva s-a schimbat,parcă ceva numai e la fel...Şi poate că sunt nostalgică, gîndind la faptul că dimineaţa nu voi mai lua drumul spre şcoală,acolo unde mi-am şlefuit atît de artistic personalitatea,alături de profesori şi colegi (da,scumpii mei colegi cărora le promit că nu vor scăpa de mine pe viitor :) )
Pe lîngă asta,mi-e frică...emoţii,stres (mai presus de toate),doar avem de dat examenele finale...şi,de-ar fi valoarea lor mai puţin semnificativă,pai poate ar fi şi o altă dispoziţie...dar aşa,bacalaureatul,într-o măsură oarecare ne hotărăşte drumul nostru spre viitor (şi eu doar am aspiraţii grandioase).Ohhhh,şi să zic că n-am învăţat...dar aşa,atîtea zile petrecute doar eu şi cartea,şi pînă la urmă,tot îmi fac griji colosale.Ok,nu mă mai gîndesc la asta (o las pentru la noapte),dar simt în suflet o nelinişte,şi nu-mi dă pace...Nu-i caut sursa,nu  vreau să mă obosesc cu căutări inutile...o las să mă macine.Oricum,mîine e luni,o nouă săptămîna cu obişnuitele griji,dar şi bucurii...
Mă gîndesc: săptămîna asta o să fie una deosebită.Şi ştiţi de ce?... Pentru că eu am decis să fie aşa!!!Nu e nimic abusurd în a-ţi hotărî felul în care îţi vei petrece săptămîna.
Miercuri avem ultima lecţie deschisă la română (se preconizează ceva fabulos de interesant),clasele liceale au teze,studenţii acuş încep examenele,şi tot aşa...viaţa îşi continuă firul evolutiv,iar noi,noi ne consumăm intens din interior.
P.S: şi-un salut "nividimcii " de pe ondo,şi tuturor celora cu profiluri false care se chinuie să tot vină în vizită la mine pe pagină.Vă zic că sunt bine,happy,aşa cum eram dintotdeauna: fără păr vospit,fără unghii cu gel,şi cu aceeaşi idee cimentată în subconştient: vă invit pe toţi în "ciornii spisok",doar am 4 pagini deja :)
Şi-un sincer mulţumesc celorlaţi prieteni sau cunoscuţi.sau pur şi simplu "oameni" ce ma cunosc şi cu care interacţionez zilnic.Azi am ajuns la concluzia că viaţa mea fără voi ar fi stupidă şi plictisitoare.Voi mă ajutaţi (involuntar,poate că) să fiu aşa cum sunt,şi să nu-mi dispară optimismul din suflet.
O săptămîna frumoasă,şi...nu uitaţi,să faceţi tot posibilul ca fiece zi să fie trăită din plin,cu jovialitate în
inimioară.

15.05.2011

Emoţii la apus

...apus sîngeriu...cer ce-şi revarsă dragostea şi căldura asupra mea...şi simt că plutesc,într-un haos mental...Verde din nou...zări de-o frumuseţe ireală...bucurie...flori crude,plăpînde ce-şi desfac uşor petalele viu colorate...gaze şi polen în aer...iar cerul de-un albastru limpede...spaţiu nelimitat..respir şi simt că trăiesc...

Împletire de sentimente...felurite...dragoste,pasiune,bucurie şi simt cum chipul mi-e luminat...
Soare,

fii crud şi gingaş ca firele de iarbă,misterios ca pădurea ruginie.Păstrează-ţi sclipirea cerului în ochi...şi fii un bun ascultător...precum suflul întregii naturi...şi-apoi,apoi... mă voi îndrăgosti iremediabil...

14.05.2011

O poveste de "La multi ani"

     
     Se spune ca povestile cele mai frumoase,despre alea cu printi si printese,se spun la gura sobei,in tumultul pe care-l emana incadescenta si vapaile focului...
     Dar,Doamne,daca o poveste despre un omulet deosebit,s-ar istorisi in plina primavara,cind jovialitatea pluteste in vazduh si totul parca e renascut la viata,crezi ca ar parea mai voalata si mai putin frapanta?...Mi-am amintit o povestioara despre 3 necesitati: dragostea,fericirea si bogatia,si am corelat-o cu povestea unui sufletel de fata,povestea vietii ei...in care prevaleaza frumosul si fervoarea.
    Asa deci,a fost odata... ca nicioadata...doi oameni ce se iubeau nespus,si cultivau beatitudinea din prea-plinul inteligentei lor...Din dragostea lor prodigioasa s-au nascut 2 fetite: prima,in timp de zi,se nascuse blonda si luminoasa.Au numit-o Alina...Iar ,peste citiva ani,intr-o zi victorioasa,de 9 mai,se nascuse noaptea si a doua fetita,bruneta  si ideatica prin felul ei de existenta.Au botezat-o Mihaela,si nu altfel...caci un alt nume mai desavirsit pentru ea nu exista...Peste ani,alegerea numelui se dovedise a fi perfecta,caci EA si NUMELE reprezentau doua entitati exacte,ce se contopeau din propria lor armonizare.
     Fetita bruneta insa,reprezinta personajul principal al acestei povestioare,deoarece in ea am intrezarit feminitatea intruchipata si intelepciunea arhetipala.
    Mihaela crestea un copil deosebit,relevind o  faptura platonica.Trecuse prin copilarie,la fel cum trece primavara prin viata unui om.Avusese o copilarie frumoasa,zglobie,plina de reverie si insurgenta.La adolescenta,se transfigurase intr-o domnita extraordinara:
cu chipul alb ca "spuma laptelui" ,cu parul ciocolatiu si negru ca noaptea,ce flutura in adierea vintului,cu ochi ceresti,cu voce catifelata,cu mersul usor,mai degraba de dans,aerul calm si linisit...care-o deosebeau de toate fetele din lume.De unde o fi aparut aceasta minune?! Mladioasa ,ca o romanita care danseaza cu vintul,gingasa ca o floare-de-colt crescuta pe crestele muntilor...Totul era in ea desavirsit: si trupul ei gratios,si umerii,si pieptul,si zimbetul,si buzele,si ochii,si pieptanatura...Dominata de aspiratii marete,dovedea o perseverenta uluitoare,remarcindu-se prin succesele la invatatura,si prin "nesatul" pe care-l emana de a fi in prezenta ei.

     Finisase liceul,si examenele cu o uluitoare euforie,caci avea rezultate maxime...dar totodata,purta in suflet o amprenta nostalgica,caci...intra intr-o lume mare,intr-o lume dura si plina de aviditate.Dar ea...fiinta aceasta fenomenala,demonstra vitalitate si curaj,caci reusise sa impresioneze intreaga societate in care activa...
     Iar inimioara...cit mai batea inimioara,invaluita de febrilitatea sentimentului de iubire...Iubea,si era iubita...Alaturi de EL,se simtea cea mai fericita,cea mai frumoasa si mai plina de incredere...caci acest EL,era un barbat extraordinar...unul pe masura: destept,familist si iubea copii...Da...iubea nespus copii,caci dupa nunta lor (o nunta paradisiaca),au avut 2 copilasi...un baiat si o fetita...Si EL,cit ii mai iubea,dar cel mai mult,isi arata gratitudinea fata de fiinta ce le-a dat viata : Mihaela...Era o sotie fabuloasa,pregatea niste mese senzationale,o mama implinita,si cel mai important: era o femeie realizata profesional....
    Povara anilor i se parea cel mai frumos dar de la Dumnezeu,caci frumusetea exterioara ii raminea intacta,ba mai mult,inflorea cu fiece an din viata ei...
Si cite as mai povesti eu despre viata Mihaelei,doar este atit de deosebita...Rigorile povestei imi cer incheierea,si  finalul cel mai optimist posibil: Au trait fericiti,pina la adinci batrineti...
   
    P.S: undeva,printre rindurile povestioarei,incepind cu virsta de 7 ani (clasa I) am aparut si eu in viata ei,invatind de la ea ca viata mea, la fel ca si a voastra a tuturor, este un izvor nesecat de intelepciune pe care am datoria sa o folosesc spre binele altora.

De  la ea am invata ce inseamna perseverenta,si dragostea pentru lectura.Involuntar,am vazut in ea un exemplu,relevat prin calmitatea interioara,idealismul din ginduri si stilul impecabil si perfect de a scri...
Ii multumesc pentru ca exista,si pentru ca timp de 10 ani mi-a fost colega de clasa...


In acea zi de 9 mai,2011 eu i-am urat desavirsirea si toata atentia dumnezeiasca,pentru ca o merita.Am rugat-o sa aiba grija de sanatatea ei,si i-am promis ca in rugaciunile mele,i-L voi ruga pe Domnul sa o aiba in paza...De 9 mai,cind a implinit 19 ani,i-am zis sa vada in mine un prieten,o persoana de incredere,si am asigurat-o ca in orice zi,la orice ora,indiferent de starea de spirit,EU,o voi ajuta cu cea mai plenara placere.

(nu va rideti de poza : aveam aceleasi ghetute)

I-am urat LA MULTI ANI,si...de ziua ei,m-am simtit si eu in sarbatoare.


Happy Birthday Mihaela,si sorry ca am scris la trecut aceste urari,dar eu din toata samintenia fiintei mele te felicit,si sper ca incepind de azi,tot universul sa-ti faureasca un viitor grandios (macar o patrime din viitorul intrezarit de mine in povestioara).

09.05.2011

A fi copil-e o calitate!

Azi mi-am colorat visele în speranţe şi le-am comparat cu idealurile copilăriei mele.
Cît s-au mai schimbat aceste idealuri...transfigurîndu-se în aspiraţii grandioase.Doar am dreptul,nu? :) Azi, m-am trezit fericită...M-am trezit cu zîmbetul pe buze, căci am revăzut un episod din copilăria mea inundîndu-mi visul iar chicoteala persista pe tot parcursul visului...Oare de ce pe timp ce creştem uităm să ne bucurăm...uităm să ne jucăm..uităm să zîmbim şi să rîdem chiar la cel mai nesemnificativ lucru?...
Oare de ce devenim atît de plicticoşi?...Oare de ce feţele noastre sfîrşesc brăzdate de dungi inestetice?...Oare de ce tratăm totul cu mult prea multă seriozitate?...
Lumea aceasta a amintirilor din copilărie,a vorbelor şi a jocurilor care le născoceam mi se va părea mereu dureros de mai adevarată  decît cealaltă lume...Cel ce a avut o copilărie luminoasă şi fericită şi-a adunat comoara nesecată în care-şi găseşte mîngîiere şi în cele mai dureroase clipe ale vieţii...Copilaria este o parte semnificativă a vieţii noastre...o perioadă dulce care urmează să capete gust amar de mucegai,cu timpul...
Văd zi de zi suflete împietrite de gînduri...ochi hipnotizaţi de problemele de zi cu zi...oameni preocupaţi cu mult prea multe lucruri considerate prioritare....dar oare la noi nu uităm să ne îndreptăm atenţia...să ne gîndim la sufletul nostru..să căutam lucruri care să ne facă fericiţi?...De asta uităm..uităm să ne îngrijim de suflet...uităm să ne mai pese de zîmbetul care tînjeşte şi se tîrăşte să ajungă chiar şi pe chipul celui mai nefericit om...Copilăria ..mereu stîrneşte în sufletele noastre un moment de melancolie...lumea tihnei în care visează gingaş  şi cu sfială,mugurul omenesc ce abia se deschide la viaţa palidă şi săracă...Nu îmi vorbiţi de amărăciunea maturităţii...şi a bătrîneţii...scuturaţi-vă mucegaiul de pe sufletul vostru tînăr...
"Ştii tu ce înseamnă să fii  copil?...Înseamnă să crezi în dragoste...să crezi în frumuseţe şi puritate...să crezi în credinţă...Înseamnă să fii atît de mic..încît spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche,înseamnă să transformi bostanii în caleşti...şi şoriceii în telegari...josnicia în nobleţe...şi nimicul în orice...căci orice copil poartă speranţa în sufletul lui.
"Copii găsesc de toate în nimic...adulţii nimic în toate"...Spuneţi-mi că sunt copilă...nu mă voi supăra...O consider o calitate...am să-mi trăiesc viaţa mereu cu acelaşi aer copilăros...în spatele ochilor voi fi tot eu...un simplu copil...
...Liuda...

...Totul pare mai colorat..cînd priveşti cu ochi de copil...


07.05.2011

Zi de duminică...de delectare cu beatitudinea

[

Zi de duminică...de început de mai...Reverie incendiară...jovialitate exagerată, şi totuşi,am nevoie de linişte...Uneori, simt necesitatea să-mi las gîndurile voalate într-un colţ al timidului meu subconştient. Le las să se împăturească pe policioare...pentru ca mai apoi, să le sondez ca dintr-o mină de briliante...
Oftez şi port în suflet o nelinişte exasperantă... Mă tolănesc indolentă pe un pat, apoi pe altul...apoi deschid netul...şi iar reiau totul de la început: pe un pat, pe altul....Cercetez cu aviditate ciripitul păsărilor, am impresia că-mi comunică ceva...
Nostim...
Apoi, m-arunc violent într-un spaţiu dominat de beatitudine...şi-mi ascult bătăile inimii...Îmi număr răsuflările, de parcă mi-aş anticipa  plecarea...
Straniu...
Evadez din acel spaţiu şi-ajung acolo... unde toata fiinţă mea şi-a consolidat existenţa: acasă...
Sunt acasă...şi aici e cel mai bine...Aici nu mi-e frică să-mi descătuşez ideile ireverenţioase...şi să zîmbesc inexplicabil la ele...
Compun tăcerea din raze de soare ce abia-abia  străpung  în cameră...le armonizez cu o adiere de tăcere, şi le savurez cu pleoapele închise...Şi sună telefonul...nu ridic...îl asimilez în starea mea de euforie ca pe-o ciocolată cu lapte, şi-mi pare că nu există nimic mai melodios ca sunetul  sîcîitor al unui umil telefon...
Zi de duminică...de vacanţă...cînd mai întrezăresc în ambiguitatea de griji o sclipire de optimism...În casă e linişte...e răcoare...şi nu e nimeni...doar eu, şi universul insurgent ce mă compune...Aş vrea să prelungesc  în neant această stare infailibilă, şi să fie doar duminică...
Uneori am impresia că nu omul a fost creat pentru duminică, ci duminica pentru om...şi doar pentru ca în această zi să aiba timp să se reculeagă...să fie el şi eul său interior, o singură existenţă, o unicală contopire...să danseze ca două făpturi complet diferite dansuri spirituale pline de rîvnă...
Zi de duminică...zi de indubitabilă melancolie...Cerşesc încă tăcere, cu toate că o am...
Plec...plec să mă îmbăt cu soare...şi s-adorm sub cerul liber...dar nu, n-o să-mi fie suficientă doza...am nevoie de o ploaie primăvăratică, ca cea de ieri...fugitivă, dar intensă, ca să sorb mirosul de azot...şi să mă cufund într-un pueril somn...de 5 minute)))...
P.S: Eu nu pot să dorm amiaza :)

O duminică perfectă!
01.05.2011

Îngerul din noi

"Căci fiecare om are în el un înger, nu îngerul păzitor, ci îngerul care geme închis în întunecimile sufletului fiecăruia din noi, şi pe care arareori, numai rareori, izbutim să-l descătuşăm, să-l lăsăm liber să-şi ia zborul, să se înalte. Şi atunci, odată cu el, se purifică, şi se înalţă, şi sufletul nostru, sufletul fiecăruia din noi "

                                                                         (  "Uniforme de General " de Mircea Eliade)

 01.05.2011