Când soarele se înfrupta din verdeaţa copacilor, când grăitoarele parfumuri de vară inundau aerul cu miraj şi euforie, când picăturile calde de ploaie intensificau romantismul anotimpului ... am fost inundaţi de coardele muzicale şi lirice ale dragostei. Din acea vară inimile noastre începuseră să bată simultan. Dansam sentimente, respiram iubire, fredonam veşnicie.
Spre eternitate am pornit în cea mai frumoasă zi de toamnă, când am hotărât că enormitatea dragostei ce ne învăluia trebuie să fie oficializată, astfel încât nimeni şi nimic să nu ne poată despărţi.
Ne vom hrăni cu arome de compasiune toată iarna, iar în primăvară, sub cerul senin, pe iarba proaspăt înverzită şi învăluiţi de cele mai parfumate flori, vom dansa valsul dragostei şi ne vom săruta răspândind în jur, mai mult ca niciodată, spori de fericire nemărginită.
Povestea noastră de iubire nu-şi găseşte aşternutul pe hârtie. Povestea noastră de iubire continuă şi acum. Ne iubim, şi asta se vede în licărul ochilor, în zâmbetul sincer şi suav cu care ne privim, în îmbrăţişările calde prin care ne dăruim afecţiune, prin mângâierile gingaşe cu care ne răsfăţăm pielea.
Şi când dragostea răsună în fiece venă din noi, când sângele pulsează cu atâta ardoare, suntem convinşi prin binecuvântarea Domnului că iubirea dintre noi ne este suficientă pentru a fi fericiţi.
În rest, nimic nu mai contează
