Iubirea în cuvinte

       

         Când soarele se înfrupta din verdeaţa copacilor, când grăitoarele parfumuri de vară inundau aerul cu miraj şi euforie, când picăturile calde de ploaie intensificau romantismul anotimpului ... am fost inundaţi de coardele muzicale şi lirice ale dragostei. Din acea vară inimile noastre începuseră să bată simultan. Dansam sentimente, respiram iubire, fredonam veşnicie. 

         Spre eternitate am pornit în cea mai frumoasă zi de toamnă, când am hotărât că enormitatea dragostei ce ne învăluia trebuie să fie oficializată, astfel încât nimeni şi nimic să nu ne poată despărţi.
          Ne vom hrăni cu arome de compasiune toată iarna, iar în primăvară, sub cerul senin, pe iarba proaspăt înverzită şi învăluiţi de cele mai parfumate flori, vom dansa valsul dragostei şi ne vom săruta răspândind în jur, mai mult ca niciodată, spori de fericire nemărginită.
          Povestea noastră de iubire nu-şi găseşte aşternutul pe hârtie. Povestea noastră de iubire continuă şi acum. Ne iubim, şi asta se vede în licărul ochilor, în zâmbetul sincer şi suav cu care ne privim, în îmbrăţişările calde prin care ne dăruim afecţiune, prin mângâierile gingaşe cu care ne răsfăţăm pielea.
          Şi când dragostea răsună în fiece venă din noi, când sângele pulsează cu atâta ardoare, suntem convinşi prin binecuvântarea Domnului că iubirea dintre noi ne este suficientă pentru a fi fericiţi.
           În rest, nimic nu mai contează

Când eşti fericit...

Când eşti fericit savurezi viaţa, clipa, fără să te gândeşti la eternitate. Când eşti fericit , te simţi ocrotit de divinitate şi devii curajos în faţa oricărui impediment. Când eşti fericit, ai răbdare cu cei din jur şi nu te înspăimântă insistenţa sau puţinătatea educaţiei lor. Când eşti fericit, te alinţi copilăreşte fără să-ţi pese de vârsta pe care o ai. Fericirea este o stare care te face mai împlinit, mai bun, mai tolerant, mai superficial uneori. 

Ce bine ar fi să prelungim starea asta mereu în efemeritatea timpului!

Happy New Year

Fie ca acest an care vine să fie mai bun decât celelalte. 

Jură-ţi să faci unele dintre lucrurile pe care ai vrut sa le faci dintotdeauna, dar nu ai avut timp. 

Sună un prieten uitat. 

Treci cu vederea o vrăjmăşie mai veche şi înlocuieşte-o cu amintiri mai frumoase. Jură-ţi să nu faci o promisiune pe care crezi că nu poţi să o ţii. 

Mergi cu fruntea sus şi zâmbeşte mai mult. Vei arăta cu zece ani mai tânăr. 

Să nu îţi fie teamă să spui ,,te iubesc!”. 

Spune-o din nou. 

Sunt cele mai dulci cuvinte din lume.

Pas cu pas

Fiecare pas glăsuieşte o poveste. Povestea celui care a păşit prin acel loc, în acea clipă, a acelei vieţi. Am încercat, în drumul meu spre azi, să păşesc în locul altora, crezând că e mai bine aşa. M-am înşelat de fiecare dată, încercând să fiu altfel, altcineva. Am rămas la paşii mei statornici şi fideli. În ei mă simt cel mai confortabil, şi inexplicabil de firesc. Mă poartă uneori într-o lume impresionantă, o lume plină de "ne-nţelesuri", lăsând tot previzibilul departe. Şi nu dau înapoi. Continui să păşesc. E important să ştii cum să-ţi aşterni paşii pe terenuri alunecoase; în ziua de azi, e o aptitudine mai mult decât necesară. O consider o calitate. Pas cu pas, spre alunecarea fluidă, muzicală, perfectă.

Pas cu pas, am ajuns la ceea ce sunt azi. Pas cu pas, până la o treaptă mai sus. E pasul meu preferat- ascensiunea!

Şcoala dragostei

Este extraordinar să iubeşti, dar dragostea unei persoane nu-ţi poate umple golul din suflet. Umplerea acestui gol este responsabilitatea ta. Ai nevoie să iubeşti şi să te afirmi pe tine însuţi zi de zi, clipa de clipă. Fără iubire de tine însuţi, indiferent câtă iubire primeşti de la partenerul tău, nu este de ajuns.

A căuta să obţii iubirea de la o altă persoană înseamnă a te comporta precum alcoolicul care caută să obţină fericirea de la o sticlă. Cu cât bea mai mult,cu atât mai puţin satisfăcut se simte – şi cu atât doreşte să bea mai mult. Toti suntem dependenţi de starea de a fi îndrăgostit. Dar, după ce am “căzut” de câteva ori şi ne-am rupt câteva oase emoţionale, e de aşteptat să devenim puţin mai înţelepţi. Ştim că partea cea mai frumoasă, atunci când te îndrăgosteşti, nu va dura. Ştim că mai curând sau mai târziu, va trebui să fim autentici unul cu celălalt. Aceasta este deosebirea între idilă şi parteneriat.

Idila este o încercare de a menţine dependenta. Ea are o viaţă foarte scurtă. Parteneriatul este un dans a doi oameni obişnuiţi, care învaţă să trăiască împreună, zi de zi. Este o şcoală plină de provocări. Adeseori, este mai mult munca decât joacă . Şi, cu siguranţă, necesită mai multă adaptare psihologică,decât pot oferi ani întregi de terapie!Nu absolvim această şcoală într-un an sau doi. Ne trebuie mulţi ani. Poate chiar o viaţă întreagă, ca să-i asimilam întreaga programă.

Paul Ferrini

Când preferi să taci decât să răneşti

Cum ar fi dacă înarmarea cu semeţie ne-ar determina să putem spune întotdeauna ce gândim? Cum ar fi să nu mai avem reţineri? Să nu ne simţim condiţionaţi de efectul cuvintelor noastre, să nu ne gândim la consecinţe, doar să lăsăm să se prelingă tumultul de gânduri pe buze şi să spunem exact ce simţim? 
Indiferent de motivele, mai mult sau mai puţin justificabile, care parcă ne cimentează curajul în tăcere, ar trebui să avem şansa să vorbim. De prea multe ori, însă, ne este conştiinţa împământenită şi adaptată la regulile societăţii în care trăim, cameleonică, în funcţie de natura situaţiei. O conştiinţă care nu ne lasă să spunem întotdeauna ce simţim. Într-un fel, e bine aşa. Parcă e mai uşor să adormi seara cu o conştiinţă împăcată. Dar cum toate au două tăişuri, oricum le-ai privi sau le-ai lua, şi ea e duală. Cred că până la urma e bine să spui ce gândeşti, chiar atunci când simţi, dar cu o singură condiţie… să nu faci rău gratuit. Şi dacă adormi o seară neîmpăcată, măcar să ştii că ai făcut-o cu un scop nobil, indiferent de cât timp durează să îi vezi finalitatea. Nimeni nu merită să fie rănit gratuit. 
Nimeni. Nici măcar iluzia!

Suntem... ceea ce iertăm

...Şi poate că faptul că timpul trece te face să înţelegi ceea ce contează cu adevărat. Există anumite momente de răscruce  în viaţă, cînd ai nevoie de ceva extrem de motivaţional ca să-ţi dai seama pe ce drum tre să apuci, şi e dificil.. atît de dificil, mai ales cînd eşti nevoit să închizi anumite uşi, pentru a deschide altele, fără a şti ce chip te aşteaptă după ea.
Dar ce s-ar întîmpla dacă am lăsa toate uşile deschise? 
Înghit în sec.
Suspin.
Mă gîndeam zilele trecute la iertare. La faptul că unii oameni îşi pot trăi viaţa închizînd pentru totdeauna uşa trecutului, aruncînd cheia spre neant şi entuziasmaţi privind spre viitor. 
Şi cum oare nu le pasă de ceea ce s-a întîmplat, de oamenii pe care i-au jignit sau de cei care aşteaptă iertare de la ei?
Nu-mi imaginez să-ţi trăieşti avînturile evlavioase fără a fi responsabil de ceea ce ai fost cîndva, de acţiunile tale, de vorbele tale, de gîndurile tale mai mult sau mai puţin meschine.
Iertare...
Da iertare!  "A ierta" presupune acea comuniune cu propria-ţi fiinţă mai întîi de toate. Înseamnă să fii mîndru de tine, mîndru de faptul că te smereşti în faţa celora pe care i-ai dezamăgit, mîndru că ai avut curajul să spui cuiva : " Iartă-mă".


Mă gîndesc cît de puternic trebuie să fii, ca să poţi ierta. Cît de înţelept. Să ştii să alegi iertarea în locul răzbunării.
Ura este dureroasă.


Învăţ să iert. 
Învăţ să las mereu uşile trecutului deschise, să mă pot întoarce din dorinţa de-a mă reculege în anumite momente din trecut.
Fără iertare, acest lucru n-ar fi posibil.
Suntem ceea ce iertăm şi nu există nimic mai motivaţional de-a merge înainte decît iertarea.

Revenire pe peron... aştept trenul contemplării

Am ezitat o secundă... am tapat primul cuvînt, apoi l-am şters, am închis netul şi am continuat să învăţ. Peste cîteva zile, învăluită de remuşcări şi cuprinsă de-un dor acerb de-a scrie, am tapat alt cuvînt... şi-ncă unul...şi-ncă unul... Cuvinte fără sens, fără o conotaţie specifică, sau întemeiate pe principii logice....

Nu am salvat nici una din încercările mele eşuate de "a reveni" în bloggering, şi iată că, după o lungă perioadă de inactivitate, m-am decis să scriu...orice, dar să scriu, şi să-mi demonstrez că pot şi am capacitatea să-mi rezerv juma de oră pt adăpostul de reflecţii...

Şi totuşi, demult nu am vorbit cu propria-mi persoană, demult nu m-am întrebat: "Hey, Liuda, cum stai cu timpul liber, mai dormi cele 8 ore pe zi? "

La un moment, mi-a fulgerat prin minte ideea de a-mi şterge blogul, şi nu e vina că am ajuns să cerşesc timp liber, sau că ora 1 de noapte să-mi pară oră potrivită pentru a-mi încheia toate "socotelile" pentru acea zi...

În fine, mi s-a metamorfozat ritmul de viaţă, şi... pe cît e de activ, plin de evenimente, stresant, pe atît e şi uluitor de interesant, încît, ajung noaptea, înainte de somn să mă mir de task-urile pe care le-am reuşit să îndeplinesc. Nu dau înapoi, şi nici nu mă plîng de nimic, o să încerc să mă obişnuiesc cu ideea de-a fi acasă, lîngă părinţi, numai o zi jumate pe săptămînă, pentru că, atîta timp cît mi s-a oferit şansa să contribui intens la dezvoltarea mea, am să depun efoturi asidue pentru a reuşi.

Ştiu că revin pe blog c-un post banal, care nu mă reprezintă, sau cel puţin nu e caracteristic stilului meu poetic şi nu are vre-o idee prestabilită... dar am ţinut să public ceva, pentru că în felul ăsta, mi se va edifica ca un imblod mica mea desfătare spirituală- blogul şi toţi omuleţii de pe această pagină.

P.S: Promit celor din blog-roll că-mi voi face timp pt ei... pentru a-i citi, şi pentru a ne împărtăşi, la fel "ca altă dată" impresiile şi părerile personale.

Da vieţii

"Oamenii trişti paralizează viaţa.

                                                 Oamenii sătui de viaţă înăbuşă bucuria.

Oamenii posomorâţi înmormîntează speranţa.

Oamenii fără speranţă seamănă disperarea! "

Phil Bosmans, Da vieţii

Azi...

am avut aripi... dar nu am ştiut ce să fac cu ele...
Le-am desfăcut larg în văzduh, dar am uitat să flutur, şi am căzut...dar simt şi acuma acea libertate gravitaţională a păsărilor...
Voi aştepta o altă zi cînd îmi vor creşte iar atît de mult aripile, ca să ating necuprinsul...

Filozofia fericirii

   Stăm şi filozofăm asupra vieţii. Discutăm fericirea, uneori încercăm s-o definim, să-i atribuim noţiuni subînţelese, dar zadarnice ne sunt eforturile. Fericirea nu se înţelege, ea se simte cu toată plinătatea fiinţei. Suntem predispuşi despicării firului. Pierdem esenţialul. Uităm să trăim. Uităm cum se simte!

    Încep să-mi trăiesc viaţa. Sper să învăţ  să gust din prinosul vieţii. Sper ca zîmbetul să fie  efemer asemeni unei pecete pe chipul meu .

    Azi am văzut cea mai frumoasă stea. A căzut lăsînd în urmă amintirea frumuseţii ei. S-a pierdut în neant, poate gustînd o clipă din fericirea zborului. Mi-am pus o dorinţă. O împărtăşesc:  … să trăiesc.

Scurtă călătorie prin raftul de amintiri al clasei noastre

                     
Evident, mulţi vor fi total neinteresaţi de a viziona acest filmuleţ, dar eu totuşi l-am postat, pentru că tumultul de emoţii ce m-au învăluit cînd l-am realizat m-a determinat să-l afişez. Ştiind că nu există nimic mai frapant decît o scurtă călătorie prin cei 12 ani de şcoală, mă bucur că la Balul de Absolvire s-au creat condiţii favorabile pentru a-l prezenta colegilor, părinţilor şi profesorilor.
Ok, nu mai scriu nimic, pentru că cineva mi-a "şoptit" că cu cît articolul e mai lung, cu atît probabilitatea de a fi citit este mai mică. Mă rog, nu sunt de acord, dar de data asta o să ţin cont de această părere.
Şi-un scurt P.S. : păcat că video-ul nu este însoţit de cuvintele cu care l-am comentat la Bal pentru ca să-l priviţi  mai captivaţi , dar din cauză că nu le-am scris nicăieri, acuma îl afişez doar în acest mod.


27.06.2011

Ne ţesem viaţa din planuri şi vise

Ne ţesem viaţa din planuri şi vise... doar fiinţa umană are acest talent incredibil de a-şi face planuri şi de a lupta pentru împlinirea lor. Nu poate trăi fără planuri, nu poate trăi în imediata secundă a vieţii, nu suportă suspansul, nu suportă secretele, dar le caută cu atîta sete. În naivitatea lui se închină cunoaşterii mai rău decît oricărui zeu, crede că prin cunoaştere află secretele vieţii, de cele mai multe ori doar le omoară, asta nu înseamnă că le şi cunoaşte.
Ce ar însemna o viaţă fără planuri? Dacă am trăi asupra impulsului, cum ar arăta vieţile noastre? Ordine, da. Planificare,nu. Ordinea limitează haosul, planificarea ucide forma de viaţă, totul decurge conform unui tipar, acţionăm împotriva voinţei noastre şi conform unui plan.
Viaţa e a ta, e numai a ta, nu cred în destin, astre sau altele de acest gen. Cred în puterea mea de a mă defini ca om, cred în puterea mea de a-mi stăpîni viaţa, deşi cred că de cele mai multe ori, ea este cea care mă stăpîneşte şi doar îmi dă iluzia că eu o stăpînesc pe ea. Jocul asta ne duce pînă la moarte.
Sunt sigură că orice acţiune are efect,că nimic nu se întîmplă în gol, e ca o reacţie în lanţ, doar că de multe ori noi nu suntem conştienţi de efectele acţiunilor noastre. Fie-ţi teamă de tine însuţi, nu te mai teme de ceilalţi, lasă-i pe ei să se teamă de ei însuşi.
Frica cea mai mare vine din tine însuţi. De tine eşti cel mai sigur( în cele mai multe cazuri, pentru că sunt situaţii în care nici măcar pe tine nu te mai cunoşti), ceilalţi sunt imprevizibili, nu ştii de la ce să te aştepţi, de aici şi aceste suferinţe provocate de cei din jur. Nu ne lăsăm răniţi, pur şi simplu suntem luaţi prin surprindere exact atunci cînd ne aşteptăm cel mai puţin, cînd nu avem scutul de apărare cu noi, cînd ne relaxăm sufletele. Însă cînd ştii că nu mai ai cum să scapi de tine, că îţi vei face rău singur, atunci este cel mai greu de acceptat. De obicei, funcţionează ca principiul pieptănatului. Atunci cînd ne pieptănăm singuri, durerea e mai uşor de suportat, pentru că ştim exact ce va urma şi unde,şi în ce moment. Însă cînd ne umblă altcineva în păr, suntem vulnerabili, durerea e de o mie de ori mai puternică,pentru că ne iau prin surprindere. Oricît te-ai chinui, eşti luat prin surprindere...ca şi în viaţă.
Simbol, semnificaţii, planuri.. Poate că unor lucruri le dăm prea multe semnificaţii şi altora nici măcar un nume nu dăm. Natura, mediul înconjurător este, de fapt, alter-ego-ul nostru. Dăm semnificaţii, pentru a ne întîlni tot cu noi înşine, în final.

Mă numesc Liuda, sunt un om, am o inimă, un trup, gînduri, sentimente, şi... din nefericire...multe planuri, care în final, nu mă lasă deloc să trăiesc viaţa, dar fără ele viaţa însăşi nu ar avea sens...


16.06.2011

A fi copil-e o calitate!

Azi mi-am colorat visele în speranţe şi le-am comparat cu idealurile copilăriei mele.
Cît s-au mai schimbat aceste idealuri...transfigurîndu-se în aspiraţii grandioase.Doar am dreptul,nu? :) Azi, m-am trezit fericită...M-am trezit cu zîmbetul pe buze, căci am revăzut un episod din copilăria mea inundîndu-mi visul iar chicoteala persista pe tot parcursul visului...Oare de ce pe timp ce creştem uităm să ne bucurăm...uităm să ne jucăm..uităm să zîmbim şi să rîdem chiar la cel mai nesemnificativ lucru?...
Oare de ce devenim atît de plicticoşi?...Oare de ce feţele noastre sfîrşesc brăzdate de dungi inestetice?...Oare de ce tratăm totul cu mult prea multă seriozitate?...
Lumea aceasta a amintirilor din copilărie,a vorbelor şi a jocurilor care le născoceam mi se va părea mereu dureros de mai adevarată  decît cealaltă lume...Cel ce a avut o copilărie luminoasă şi fericită şi-a adunat comoara nesecată în care-şi găseşte mîngîiere şi în cele mai dureroase clipe ale vieţii...Copilaria este o parte semnificativă a vieţii noastre...o perioadă dulce care urmează să capete gust amar de mucegai,cu timpul...
Văd zi de zi suflete împietrite de gînduri...ochi hipnotizaţi de problemele de zi cu zi...oameni preocupaţi cu mult prea multe lucruri considerate prioritare....dar oare la noi nu uităm să ne îndreptăm atenţia...să ne gîndim la sufletul nostru..să căutam lucruri care să ne facă fericiţi?...De asta uităm..uităm să ne îngrijim de suflet...uităm să ne mai pese de zîmbetul care tînjeşte şi se tîrăşte să ajungă chiar şi pe chipul celui mai nefericit om...Copilăria ..mereu stîrneşte în sufletele noastre un moment de melancolie...lumea tihnei în care visează gingaş  şi cu sfială,mugurul omenesc ce abia se deschide la viaţa palidă şi săracă...Nu îmi vorbiţi de amărăciunea maturităţii...şi a bătrîneţii...scuturaţi-vă mucegaiul de pe sufletul vostru tînăr...
"Ştii tu ce înseamnă să fii  copil?...Înseamnă să crezi în dragoste...să crezi în frumuseţe şi puritate...să crezi în credinţă...Înseamnă să fii atît de mic..încît spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche,înseamnă să transformi bostanii în caleşti...şi şoriceii în telegari...josnicia în nobleţe...şi nimicul în orice...căci orice copil poartă speranţa în sufletul lui.
"Copii găsesc de toate în nimic...adulţii nimic în toate"...Spuneţi-mi că sunt copilă...nu mă voi supăra...O consider o calitate...am să-mi trăiesc viaţa mereu cu acelaşi aer copilăros...în spatele ochilor voi fi tot eu...un simplu copil...
...Liuda...

...Totul pare mai colorat..cînd priveşti cu ochi de copil...


07.05.2011

Seminţe de optimism

Am postat un mesaj optimist,căci îmi place să fiu aşa,sau...cel puţin,prefer să cred în veridicitatea mesajelor optimiste...
Îmi place să savurez clipa cu o măgulitoare gratitudine,şi să mă delectez din prinosul cu care viaţa ne înfruptă fiinţa.
Încă aştept primăvara,mai mult ca niciodată îmi doresc să vină primăvara...de parcă ar coincide cu  renaşterea unor noi emoţii şi cu dispariţia asteniei interioare...
Săptamîna viitoare va fi soare...trebuie să fie soare...nu are cum să nu fie soare!!!...
Început de weekend,mijloc de primăvară,apropiere nemijlocită de Sfintele Sărbatori Pascale,de vacanţă...sună frumos,nu?...sună a euforie şi entuziasm...Pfff,m-am săturat de băltoace,şi de stat în casă la cald:(((
Şi totuşi,din tumultul stărilor dezolante cauzate de ploi şi frig,se iveşte mai impozant ca niciodată elanul sufletesc...
Haideti lume ,să zîmbim,să profităm de tot ce ne oferă viaţa,şi să ne imaginăm că în curînd,foarte curînd,va fi cald,pomii vor fi în floare,totul va fi verde... iar inimioara...inimioara...mai îndrăgostita ca niciodată:) 
 Un weekend cît mai frumos şi mai savuros vă doresc!


15.04.2011

In ziua in care m-am iubit cu adevarat

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva dec]t semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se înt]mplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, cînd îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cît de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.

(Charlie Chaplin)

 

Mama mea este cea mai buna

Pentru ca se apropie 8 Martie,mi-am amintit aceasta poezie ce am citit-o cu ceva timp in urma...M-a impresionat profund atunci,iar acum...o citesc si mai entuziasmata..

Sper ca nu ve-ti ramine indiferenti...si ve-ti realiza cit de important este sa ne pretuim mama.

Cind tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia. I-ai multumit plingind toata noaptea. 

Cind tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi. I-ai multumit fugind cind ea te chema. 

Cind tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mincarea cu dragoste. I-ai multumit aruncind farfuria pe jos. 

Cind tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate. I-ai multumit colorind masa din sufragerie. 

Cind tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta. I-ai multumit sarind in prima balta.

Cind tu aveai 6 ani te-a dus la scoala. I-ai multumit strigind nu merg. 

 Cind tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge. I-ai multumit aruncind-o in fereastra vecinilor...

Cind tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata. I-ai multumit scapind-o in poala. 

Cind tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian. I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata. 

Cind tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta. I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi. 

Cind tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema. I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rind. 

Cind tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV. I-ai multumit asteptind sa iasa din casa. 

Cind tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi. I-ai multumit spunindu-i ca nu are gusturi. 

Cind tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna. I-ai multumit uitind sa-i scrii macar o scrisoare.

Cind tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare, I-ai multumit stind in camera ta cu usa incuiata. 

Cind tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masina. I-ai multumit luindu-i-o de cite ori puteai. 

Cind tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important. I-ai multumit stind la telefon toata noaptea. 

Cind tu aveai 18 ani ea plingea la festivitatea ta de absolvire a liceului. I-ai multumit stind la petrecere pina in zori. 

Cind tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele. I-ai multumit salutind-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.

Cind tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intilnesti cu vreo fata. I-ai multumit spunind-i "Nu-i treaba ta!"

Cind tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tau. I-ai multumit spunind-i "Nu vreau sa fiu ca tine!" 

 Cind tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.I-ai multumit intrebind-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa. 

Cind tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament. I-ai multumit spunindu-le prietenilor ca era urita. 

Cind tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor. I-ai multumit spunindu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"! 

Cind tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plins si ti-a spus cit de mult te iubea. I-ai multumit mutindu-te in cealalta parte a tarii.

Cind tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil. I-ai multumit spunind-i "Lucrurile sunt diferite acum" 

Cind tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude. I-ai multumit spunindu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci. 

Cind tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea. I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.

Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. 

SI tot ce nu ai facut vreodata s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta. 

Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata. 

Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe. 

Aminteste-ti mereu sa o iubesti pe mama ta. Pentru ca nu ai decit o singura mama in toata viata ta.

IMNUL VIETII

 

Viata e o sansa - nu o lasa sa se piarda/ Viata e frumusete - admir-o/ Viata e o bucurie - gust-o din plin/ Viata e un vis - transforma-l in realitate/ Viata e o sfidare - infrunt-o/ Viata e o datorie - implineste-o/ Viata e un j o c - joaca-l/ Viata e pretioasa - ai grija de ea/ Viata e o bogatie - pazeste-o/ Viata e dragoste - bucura-te de ea/ Viata e un mister - incearca sa-l patrunzi/ Viata e o promisiune - n-o lasa neimplinita/ Viata e tristete - treci peste ea/ Viata e un imn - cinta-l/ Viata e o lupta - accept-o si cistig-o/ Viata e o tragedie - fii tare/ Viata e o aventura - indrazneste sa ti-o asumi/ Viata e fericire - fii astfel incit sa o meriti/ Viata e Viata - ocroteste-o!  

MAICA TEREZA