Moldova, eu chiar TE IUBESC!

      Niciodată nu m-am considerat a fi o patrioată.
      Pe bune! 
Susţineam cu înverşunare la orele de istorie : "Suntem români şi punctum", dar adăposteam în suflet o indiferenţă voalată.
               Şi nu e vina mea că am fost crescută într-o societate unde naţionalitatea şi limba vorbită sunt subiecte de ceartă în parlament. De unde atunci se poate de cultivat sentimentul de mîndrie naţională în generaţiile ce vin din urmă, dacă avem un popor pestriţ şi etniile minoritare cer a li se legaliza limba şi credinţa?  (mă refer la limba rusă şi la musulmani)
       Şi-aş putea să fiu mai departe indiferentă, aşa cum am fost pe băncile şcolii, dar uite ceva nu mă lasă. 
Poate că datorită faptului că peste cîţiva ani absolvesc ASEM-ul şi mie frică de imposibilitatea afirmării în cariera profesională! 
Poate că datorită faptului că aş fi putut alege o ţară străină în care să-mi continui studiile, dar am ales Moldova, şi, involuntar, mă simt responsabilă de această alegere, şi deci, viitorul e în mîinile mele!
Poate că Moldova este "colţişorul de Rai" dar care aşteaptă să răsară şi să înflorească după o lungă perioadă de hibernare!
Şi poate că aici, în ţara asta, eu vreau să-mi întemeiez o familie şi să îmbătrînesc alături de oamenii dragi.
           Nu sunt capabilă să-i scriu o declaraţie de dragoste, dar urmez îndemnul celor de la JURNAL TV , şi-i zic "Moldova, eu chiar te iubesc!"
             Pentru cîmpiile tale ce-şi schimbă nuanţa cu fiece pagină calendaristică; pentru Codrii tăi bătrîni şi tăcuţi, pe care îi vizitez atunci cînd plec la Orhei; pentru drumurile tale stricate, care îmi aduc aminte că impozitele sunt plătite zadarnic; pentru Nistru şi Prut, care îmi aminteşte că dincolo de ei, se zice că e o "lume mai bună";  pentru simplitatea oamenilor pe care-i creşti şi îi trimiţi, deseori, în ţări stăine, dar pe care îi aştepţi, ca o mamă cu părul încărunţit, să se întoarcă acasă.
Te iubesc pentru că ai guvern, şi parlament, şi preşidenţie. Ai democraţie, libertatea presei şi dreptul de a te numi "popor"- deci, nu eşti cu nimic mai prejos decît SUA, Franţa, Germania :)... Îţi mai trebuie şi-un preşedinte, şi-o să-ţi ai fiinţă întregită.
Te iubesc pentru istoria-ţi zbuciumată, pentru că ai fost puternică, ai rezistat cum ai putut impedimentelor, şi acuma, după atîţia ani în care ţi-ai schimbat numele din Dacia, Ţara Moldovei, Basarabia, România, RSSM în Republica Moldova, ai rămas cu o populaţie predominant băştinaşă, care are curajul să rostească fără sfială: limba de stat este ROMÂNA!
Te iubesc pentru că eşti primitoare, creşti oameni ospitalieri, gospodine ce fac cele mai delicioase plăcinte, sarmale şi zeamă şi gospodari ce făuresc cel mai rafinat vin.
Te iubesc pentru livezile cu mere îngrijite din sudoarea frunţii, şi pentru viile muncite anul împrejur.
Te iubesc pentru că fiece cetăţean al tău ştie că laptele nu vine de la aparat, dar de la văcuţe, sau căpriţe, şi pentru că ne dai posibilitatea ca fiecare dintre noi, să plecăm într-un coteţ şi să strîngem ouă, sau să culegem roşii din grădinile proprii.
        Ai 20 de ani, Moldova mea, eşti cu 6 luni mai mare decît mine, şi întrezăresc în numele tău, în istoria ta, o adolescentă ce e gata, de-acum înainte , să ia lumea în dinţi... şi să se maturizeze... să se dezvolte... să înflorească, dar să rămînă în suflet, la fel de cuminte şi răbdătoare!

La mulţi ani, Republica Moldova!

 (ştiu că mai este pînă pe 27, dar nu am avut răbdare)

"Keep your face in the sun and you will never see the shadows"

Filozofia fericirii

   Stăm şi filozofăm asupra vieţii. Discutăm fericirea, uneori încercăm s-o definim, să-i atribuim noţiuni subînţelese, dar zadarnice ne sunt eforturile. Fericirea nu se înţelege, ea se simte cu toată plinătatea fiinţei. Suntem predispuşi despicării firului. Pierdem esenţialul. Uităm să trăim. Uităm cum se simte!

    Încep să-mi trăiesc viaţa. Sper să învăţ  să gust din prinosul vieţii. Sper ca zîmbetul să fie  efemer asemeni unei pecete pe chipul meu .

    Azi am văzut cea mai frumoasă stea. A căzut lăsînd în urmă amintirea frumuseţii ei. S-a pierdut în neant, poate gustînd o clipă din fericirea zborului. Mi-am pus o dorinţă. O împărtăşesc:  … să trăiesc.

De ce am blog?!

         Din seria: "întrebări stupide" :

” De ce?”

” La ce te gîndeşti?”

        De ce am blog? Ca să mă  destăinui? Poate... Dar blogul e mai mult decît un dialog cu propria-mi fiiinţă. E asemeni unei răzvrătiri interioare, ce dă naştere unui hazard de simţiri ce-mi  potoleşte starea febrilă şi nu permite să-mi obscurizez sufletul cu monotonia unor timpuri ţesute dintr-un scenariu perfid. Aş vrea să am uneori curajul şi nepăsarea momentului ca să-mi exteriorizez toate ideile preconcepute dintr-o hemoragie de dezamăgiri, dar nu le am... şi astfel, gîndurile mi se impregnează cu substanţa aşteptării... Şi tot aştept clipa cînd voi prinde la curaj şi le voi aşterne aici... Uneori clipa vine rapid... alteori, aşteptarea devine chinuitoare.  Şi iată-mă plină de mii şi mii de idei, gînduri duse la extrem şi trecute prin despicarea hipersensibilă de care sufer în ultimul timp. Încep să mă întreb dacă nu cumva blog-ul ăsta îmi substituie o bucată din curajul de a-mi spune impresia.

                De obicei spun. Şi aici mă cenzurez pentru că sunt cunoscută. Şi aici mă cenzurez pentru că e un blog public. De ce-l vreau public? Nu ştiu, pur şi simplu îmi place să-mi împărtăşesc reflecţiile cu ceilalţi, şi la fel cum eu primesc o satisfacţie grandioasă atunci cînd citesc ceva în care mă regăsesc, la fel sper că cineva, undeva, trăieşte intens într-o idee expusă de mine.
Uneori mie frică că pot deveni o carte deschisă datorită blogului, dar realizez că nu se va întîmpla niciodată asta. Sunt o fiinţă prea complexă, atît de complexă, încît uneori depun eforturi pentru a mă înţelege.. 

              Atunci să nu mă mai întreb de ce vreau linişte şi intimitate! Nu le voi avea, atîta timp cît exist şi-mi pun întrebări, atîta timp cît scriu pe blog şi-mi public o parte din reflecţii.
              Am fost întrebată dacă blogul poate deveni o armă folosită eficient de "duşmani" pentru a mă descoperi, şi-apoi pentru ca să mă învingă, la care , am răspuns fără ezitări : "Ce fel de duşmani? Nu ştiu ce-s ăştia! :) " Şi pe bune, nu cred în existenţa duşmanilor, atîta timp cît nu intervii exagerat în spaţiul personal al celor ce te înconjoară. Duşmanii sunt o invenţie a celor care se simt mult-prea încrezuţi în propria mîndrie. Dacă ai cîtuşi de puţin respect , inteligenţă şi educaţie, atunci descoperi în fiece necunoscut un potenţial prieten.

              Încheierea o fac repede, în speranţa că cele 10 minute în care am scris articolul nu au fost zadarnice. Şi le zic un sincer mulţumesc celor din blog-roll-ul meu care scriu articole deosebite, şi care îmi stîrnesc şi mai mult setea de a bea din prinosul inteligenţei lor.

Am curajul şi capacitatea...

...să rîd din suflet...
...să plîng...
...să fiu bună...
...să mă alint...
...să iubesc necondiţionat...
...să cînt fără a şti versurile...
...să dansez......
...să povestesc...
...să mă cert...
...să stau în ploaie...
...să alerg ...
...să mă plimb...
...să învăţ...
...să citesc...
...să fiu cea mai bună prietenă...
...să ador copii...
...să stau ore în şir cu un copil şi să mă minunez de el...
...să mă surprind...
...să mă apreciez...
...să mă judec exagerat şi să nu judec pe cei din jur...
...să vreau tot mai mult de la mine...
...să le arăt părinţilor mei că îi apreciez...
...să mă bucur de ACASĂ...
...să vorbesc într-un grup...
...să îi fac pe alţii să rîdă
...să-mi fie dor...
...să scriu...
...să vă citesc cu o plăcere şi o curiozitate de invidiat...:)
...să fiu curioasă...
...să fiu elegantă...
...să cînt versuri întregi fără să mă plictisesec...
...să fiu haioasă...
...să fiu sinceră...
...să dăruiesc...
...să ţin în braţe...
...să mă rog...
...să mă plimb singură ore în şir...
...să văd un film de două ori...
...să stau cu o carte în mîna o zi întreagă...
...să uit de mine...
...să încerc lucruri noi...
...să risc...
...să fiu copil...
...să mă prostesc...
...să ştiu ce vreau
...să NU ştiu ce vreau :)))...
...să mă ridic indiferent de cîte ori cad...
...să fiu modestă...
...să am dublă personalitate...
...să respect un program...
...să fiu punctuală......
...să fiu fericită...
...să zîmbesc fără motiv...
...să fiu draguţă...
...să vorbesc cu oricine...
...să visez...
...să fac clătite delicoase...:)
...să am răbdare...
...să merg pe jos mult de tot...
...să mă ataşez...
...să ..... ....MULTE....aşa cum la fel de MULTE NU AM PUTEREA SĂ LE FAC!!

Bună dimineaţa

Mă mîngîie soarele cu propria-i incandescenţă.
Bună dimineaţa…
Raze calde, ireverenţioase. Geam deschis. Boare de vînt.
Cafea aburindă, ciocolată neagră.  Vară.  Vacanţă. Carte în stînga, notebook în braţe, imaginaţia departe… 
Ascult de nebună “Eu, tu şi restul lumii” – Guess Who. Poate în dimineaţa aceasta ar trebui să ascult ceva mai dinamic, dar sunt liberă şi… nu am chef să mă dau jos din pat...Sorbesc şi-mi delectez simţurile...  
“Te mai arunci în trecut pentru relaxare?”, mă întreabă o voce, parcă ar fi a mea,  dar o aud de undeva departe. Răspund: “Da!” şi zîmbesc.  Mi-e dor de poveşti nemuritoare. Dar le voi avea. Nu schimb melodia, dar mă ridic din pat, zîmbesc şi îmi fac planuri pentru o zi, da, doar o zi bună. 

Dezvăluire

Şi eu pot avea o relaţie de lungă durată...

Sunt fidelă numărului meu de telefon de mai bine de 5 ani :)))...

Mi-aş dori o floarea soarelui la Micul Dejun...

... s-o port pe post de umbrelă. Sau pelerină, încă nu m-am hotărît...

Avantajul este că are atît de multe petale încît niciodată n-ajungi la partea cu "nu mă iubeşte"...

"Alchimistul" de Paulo Coelho

           De cele mai multe ori citesc pentru că am nevoie... simt asta, chiar dacă pare imposibil de explicat sau de redat în cuvinte. Citesc atunci cînd mă simt singură- în cărţi îmi găsesc alinarea. Citesc atunci cînd mă simt prea simplistă în exprimare- din cărţi culeg neologisme pe care le traduc cu dicţionarul, şi mă conving că limba română este un adevărat amalgam de cuvinte , pe care merită să le utilizăm. Citesc atunci cînd mă simt prea copilă- cărţile mă ajută să mă maturizez. Citesc atunci cînd am nevoie de-o gură de "înţelepciune" sau "filozofie"- asta mă determină să privesc viaţa cu ochii mai larg deschişi, meditînd asupra condiţiei existenţiale.  Citesc atunci cînd mă sufocă societatea- cărţile constituie o adevărată evadare într-un spaţiu unde imposibilul devine posibil şi intangibilul poate fi atins... 
Mă plictisesc repede atunci cînd încep să citesc o carte şi primele 20 de pagini nu mă impresionează... asta uneori este un prilej de a abandona cititul... După ceva timp, însă, revin din nou. Cînd nu am ce citi, deschid netul şi încep să citesc pe diverse bloguri, sau lecturi online. Este o adevărată satisfacţie pentru mine. Şi vă asigur că fiece gînd pe care-l citiţi scris de mine, este rodul cititului! Fără cărţi, aş fi întîlnit obstacole în exprimare, şi cine ştie, dacă aş mai fi avut acest blog. Totodată, cărţile mă ajută să-mi definesc stilul propriu de a scri şi de a mă exprima, şi am o involuntară frică cînd mă gîndesc că la facultate pot să-mi risipesc acest talent, preferînd economia, în loc de litere... Dar nu e vina mea că, pe lîngă hobby-ul de a scri, eu iubesc şi matematica :)
              Uff, uite cît am ajuns să scriu despre cărţi, cînd de fapt am dorit să scriu un articol despre "Alchimistul" de Paulo Cuelho, cartea recent citită. Am să fiu scurtă, pentru că mie frică că nu ve-ţi ajunge să citiţi pînă la final articolul.
Aşa deci, e o carte pe care am savurat-o începînd cu prima pagină. Am văzut întruchipate în personajul principal, Santiago, anumite trăsături de personalitate pe care şi eu le posed, şi anume tendinţa de a crede în visele tale (chiar dacă Santiago de atîtea ori intenţionase să se întoarcă din drumul spre comoară, şi să revină la păstoritul său), setea de călătorii şi sentimentalismul. 
             Mai jos postez nişte citate din carte, care au devenit preferatele mele, şi care vă rog, să treceţi cu vederea, şi la sigur o să meditaţi, măcar pe-o secundă, la destin, la viaţă, la voi!
" Iar atunci cînd îţi doreşti un lucru, tot universul conspiră pentru  a te ajuta să-l obţii" (această idee, pare-mi-se, a fost repetată de cel puţin 5 ori în carte, deci, mesajul tre de reţinut).
"Iubeşti pentru că iubeşti. Nu este nevoie de nici un motiv pentru ca să iubeşti".
"Şi tocmai posibilitatea ca un vis să devină realitatea, face viaţa mai interesantă".
"Toată lumea pare să aibă o idee clară despre cum ar trebui alţi oameni să-şi trăiască vieţile, dar nimeni despre propria viaţă".
"Spune-i inimii tale că frica de suferinţă este mai rea decît însăşi suferinţa. Şi că nici o inimă n-a suferit  vreodată atunci cînd a pornit în căutarea visurilor ei, întrucît fiecare secundă a căutării este o secundă de întîlnire cu Dumnezeu şi eternitatea".
"Lucrurile cele mai simple sunt cu adevărat extraodinare, dar numai înţeleptul le poate vedea"
"Atunci cînd ne străduim să devenim mai buni decît suntem, totul din jurul nostru, devine, de asemeni, mai bun"
"Fiecare clipă de căutare, este o clipă de regăsire"
"Cu prietenii pe care şi-i face omul nu trebuie să stea zi de zi. Cînd vezi aceleaşi feţe mereu, ajungi să-i consideri ca facînd parte din viaţa ta. Şi dacă fac parte din viaţa noastră , încep să vrea să ne-o şi schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor ei, se supără. Pentru că toţi ştiu exact cum trebuie să trăim noi. Şi niciodată n-au habar de cum trebuie să-şi trăiască propriile lor vieţi"- pe aceasta am postat-o şi pe facebook.
"Oamenii visează mai mult la întoarceri decît la plecări".
"Orice zi e făcută pentru a fi trăită sau pentru a părăsi lumea. Fie că mori mîine, fie că mori în altă zi, e acelaşi lucru."
Şi preferata mea este:
"Înţelepţii au înţeles că lumea aceasta naturală este doar o imagine şi o copie a Paradisului. Simpla existenţă a acestei lumi este o garanţie că există altă lume, mai perfectă decît ea. Dumnezeu a creat-o ca, prin mijlocirea lucrurilor vizibile, oamenii să poată înţelege învăţăturile spirituale şi minunile ştiinţei Lui."


Şi mai sunt multe altele, dar va fi prea lung articolul, şi probabil , nu va fi citit complet . :(

                                                                
Meditare profundă vă doresc!