Am ezitat o secundă... am tapat primul cuvînt, apoi l-am şters, am închis netul şi am continuat să învăţ. Peste cîteva zile, învăluită de remuşcări şi cuprinsă de-un dor acerb de-a scrie, am tapat alt cuvînt... şi-ncă unul...şi-ncă unul... Cuvinte fără sens, fără o conotaţie specifică, sau întemeiate pe principii logice....
Nu am salvat nici una din încercările mele eşuate de "a reveni" în bloggering, şi iată că, după o lungă perioadă de inactivitate, m-am decis să scriu...orice, dar să scriu, şi să-mi demonstrez că pot şi am capacitatea să-mi rezerv juma de oră pt adăpostul de reflecţii...
Şi totuşi, demult nu am vorbit cu propria-mi persoană, demult nu m-am întrebat: "Hey, Liuda, cum stai cu timpul liber, mai dormi cele 8 ore pe zi? "
La un moment, mi-a fulgerat prin minte ideea de a-mi şterge blogul, şi nu e vina că am ajuns să cerşesc timp liber, sau că ora 1 de noapte să-mi pară oră potrivită pentru a-mi încheia toate "socotelile" pentru acea zi...
În fine, mi s-a metamorfozat ritmul de viaţă, şi... pe cît e de activ, plin de evenimente, stresant, pe atît e şi uluitor de interesant, încît, ajung noaptea, înainte de somn să mă mir de task-urile pe care le-am reuşit să îndeplinesc. Nu dau înapoi, şi nici nu mă plîng de nimic, o să încerc să mă obişnuiesc cu ideea de-a fi acasă, lîngă părinţi, numai o zi jumate pe săptămînă, pentru că, atîta timp cît mi s-a oferit şansa să contribui intens la dezvoltarea mea, am să depun efoturi asidue pentru a reuşi.
Ştiu că revin pe blog c-un post banal, care nu mă reprezintă, sau cel puţin nu e caracteristic stilului meu poetic şi nu are vre-o idee prestabilită... dar am ţinut să public ceva, pentru că în felul ăsta, mi se va edifica ca un imblod mica mea desfătare spirituală- blogul şi toţi omuleţii de pe această pagină.
P.S: Promit celor din blog-roll că-mi voi face timp pt ei... pentru a-i citi, şi pentru a ne împărtăşi, la fel "ca altă dată" impresiile şi părerile personale.
3 comentarii:
chiar imi era dor.. to intram si nu vedeam nicio actualizare si apoi iarasi intram...
Sa nu te lasi de blogging, ca faci bine ce faci, si atunci, eu ce sa mai citesc? ))
Ma bucur ca ai revenit (acriu al 3 comentariu la postare, tot ceva se intampla, ba netu cade b nu-l afiseaza, dar oricum sunt incapatanata :d)
Treceam pe aici si imi era trist ca nu te gasesc... Ma bucur ca ti-ai facut timp noi si pentru tine...
iti doresc ca orele ale chinuite ce trec cu viteza superluminii sa fie ff prolifice
:)) Ce primire cladă mi-aţi oferit...
Ella, sper să eu să culeg roadele orelor petrecute de-asupra cărţilor...
Şi cu siguranţă că, cu timpul, îmi va părea tot mai uşor, şi voi găsi timp mai mult şi pt blogging. :*
Trimiteți un comentariu