Se întîmplă uneori, la un moment de răgaz din viaţă, ca propriul tău destin să-ţi ofere o porţie consistentă de realitate care te dezgustă, care te determină s-o scuipi şi să evadezi din ea; apoi, tot el, îţi oferă o porţie de bucurie, de zîmbet nelimitat, de eros spiritual şi iubire la infinit. Îţi oferă frumosul şi urîtul aproape în acelaşi timp.
Binele şi răul se întîmplă împreună, într-o proporţionalitate directă, la fel golul şi plinul, rîsul şi plînsul, iubirea şi singurătatea, fericirea şi tristeţea, dezgustul şi plăcerea...
Să vezi doar partea plină a paharului înseamnă să te pierzi într-o mare minciună; să vezi doar partea goală e tot o minciună.
Şi totuşi, cum vedem paharul?
Vă zic eu: îl vedem ca pe-o şansă unică, irepetabilă şi inedită de a-i sorbi din plin lichidul. Un pahar gol, va fi mereu umplut cu altceva, aşa că, nu vă pierdeţi timpul reflectînd asupra modurilor de perecepere a vieţii... golul şi plinul sunt realităţi continue.
Să exişti ştiind că vei avea parte de ce-ţi place şi de ce nu-ţi place, de gol şi de plin!
Să exişti avînd înţelepciunea acestei aşteptări!
2 comentarii:
"Să exişti avînd înţelepciunea acestei aşteptări!" mhhh asta e partea cea mai grea de insusit a vietii...
mi-e greu să cred că oamenii se vor dezvăţa să vadă numai partea goală a paharului, cel puţin majoritatea. Omul nu s-a săturat niciodată de ce a avut, şi chiar să fie partea plină mai multă decât goală, el tot o să zică că e gol. Aşa îi e firea, astea cred că se transmite genetic ;)
Trimiteți un comentariu