Clar, sunt alergica la prostie, nu o mai suport, ma irita, ma scoate din sarite, daca stau bine sa ma gindesc imi provoaca mincarimi, mai ales cind zilnic se trezeste cineva sa-ti dovedeasca potentialul lui de prostie.. Dar si prostia asta nu e asa.. una si ca gata, e ceva mult mai complex, de mai multe feluri:
- Prostia de la mama natura. Te nasti prost, te dezvolti prost, cresti prost, probabil vei muri la fel de prost. E genul de om care stie cum il cheama doar cu buletinul in fata, dar nu-l deranjeaza foarte tare, pentru ca e prea prost sa realizeze.
- Prostia in combinatie cu tupeul, nesimtirea si alte lucruri necompatibile. Pai prietene, dupa ce ca esti prost mai dai si mult din gura? Tu in sinea ta stii ca nu ai ce demonstra, in schimb ai impresia ca poti sa maschezi lucrurile astea, si te dai destept. Mare greseala! Esti prost, noi vedem asta, dar tupeul tau fantastic si nesimtirea ne face sa te uram.
Regula nr.1: Niciodata nu dezvolti raspunsurile simple pe care le dai, adica "da", "nu", pentru simplu
fapt ca nu esti capabil, aici intervine momentul cind noi ne dam seama cit de prost esti.
- Prostia voita. Da! Asta e cea mai smechera. Faci pe prostu' (in cantitati industriale) lumea te compatimeste, "lasa-l wei ca-i prost", si uite asa ajungi foarte usor unde vrei, si obtii de multe ori ceea ce vrei. Asa ajunge sa iti dea prostu' cu ceva in cap si tu sa nu il crezi.
Sunt sigura ca aceste categorii sunt mult mai multe, dar pentru viata mea astea-s cele mai frecvente. Asadar, feriti-va prieteni, sunt peste tot!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu