Moldova, eu chiar TE IUBESC!

      Niciodată nu m-am considerat a fi o patrioată.
      Pe bune! 
Susţineam cu înverşunare la orele de istorie : "Suntem români şi punctum", dar adăposteam în suflet o indiferenţă voalată.
               Şi nu e vina mea că am fost crescută într-o societate unde naţionalitatea şi limba vorbită sunt subiecte de ceartă în parlament. De unde atunci se poate de cultivat sentimentul de mîndrie naţională în generaţiile ce vin din urmă, dacă avem un popor pestriţ şi etniile minoritare cer a li se legaliza limba şi credinţa?  (mă refer la limba rusă şi la musulmani)
       Şi-aş putea să fiu mai departe indiferentă, aşa cum am fost pe băncile şcolii, dar uite ceva nu mă lasă. 
Poate că datorită faptului că peste cîţiva ani absolvesc ASEM-ul şi mie frică de imposibilitatea afirmării în cariera profesională! 
Poate că datorită faptului că aş fi putut alege o ţară străină în care să-mi continui studiile, dar am ales Moldova, şi, involuntar, mă simt responsabilă de această alegere, şi deci, viitorul e în mîinile mele!
Poate că Moldova este "colţişorul de Rai" dar care aşteaptă să răsară şi să înflorească după o lungă perioadă de hibernare!
Şi poate că aici, în ţara asta, eu vreau să-mi întemeiez o familie şi să îmbătrînesc alături de oamenii dragi.
           Nu sunt capabilă să-i scriu o declaraţie de dragoste, dar urmez îndemnul celor de la JURNAL TV , şi-i zic "Moldova, eu chiar te iubesc!"
             Pentru cîmpiile tale ce-şi schimbă nuanţa cu fiece pagină calendaristică; pentru Codrii tăi bătrîni şi tăcuţi, pe care îi vizitez atunci cînd plec la Orhei; pentru drumurile tale stricate, care îmi aduc aminte că impozitele sunt plătite zadarnic; pentru Nistru şi Prut, care îmi aminteşte că dincolo de ei, se zice că e o "lume mai bună";  pentru simplitatea oamenilor pe care-i creşti şi îi trimiţi, deseori, în ţări stăine, dar pe care îi aştepţi, ca o mamă cu părul încărunţit, să se întoarcă acasă.
Te iubesc pentru că ai guvern, şi parlament, şi preşidenţie. Ai democraţie, libertatea presei şi dreptul de a te numi "popor"- deci, nu eşti cu nimic mai prejos decît SUA, Franţa, Germania :)... Îţi mai trebuie şi-un preşedinte, şi-o să-ţi ai fiinţă întregită.
Te iubesc pentru istoria-ţi zbuciumată, pentru că ai fost puternică, ai rezistat cum ai putut impedimentelor, şi acuma, după atîţia ani în care ţi-ai schimbat numele din Dacia, Ţara Moldovei, Basarabia, România, RSSM în Republica Moldova, ai rămas cu o populaţie predominant băştinaşă, care are curajul să rostească fără sfială: limba de stat este ROMÂNA!
Te iubesc pentru că eşti primitoare, creşti oameni ospitalieri, gospodine ce fac cele mai delicioase plăcinte, sarmale şi zeamă şi gospodari ce făuresc cel mai rafinat vin.
Te iubesc pentru livezile cu mere îngrijite din sudoarea frunţii, şi pentru viile muncite anul împrejur.
Te iubesc pentru că fiece cetăţean al tău ştie că laptele nu vine de la aparat, dar de la văcuţe, sau căpriţe, şi pentru că ne dai posibilitatea ca fiecare dintre noi, să plecăm într-un coteţ şi să strîngem ouă, sau să culegem roşii din grădinile proprii.
        Ai 20 de ani, Moldova mea, eşti cu 6 luni mai mare decît mine, şi întrezăresc în numele tău, în istoria ta, o adolescentă ce e gata, de-acum înainte , să ia lumea în dinţi... şi să se maturizeze... să se dezvolte... să înflorească, dar să rămînă în suflet, la fel de cuminte şi răbdătoare!

La mulţi ani, Republica Moldova!

 (ştiu că mai este pînă pe 27, dar nu am avut răbdare)