În mrejele unei ploi primăvăratice

Plouă,sau poate s-a oprit deja...cert e ca mirosul acestei ploi primăvăratice continuă să mă învăluie în frenezia ei.  Mie imi place foarte mult cînd văd apa clipocind deasupra pămîntului... îmi place să aud ecoul apei în văzduh.. iubesc ploaia... îmi place să stau afară... şi să privesc.. să aud şi să simt răcoarea.. blîndeţea şi divinitatea ploii... ador să văd stropii din lumină...din Dumnezeu... dezmierdînd  crengile încă goale..să văd picăturile din infinit intrînd în pămîntul rece şi gol... îmi place să privesc dantela ce îmi cuprinde privirea..sufletul şi fiecare părticică a trupului meu.. îmi place să văd lumina ce coboară din inima lui Dumnezeu... sfîşiind cerul..stelele.. suflete.. îmi place să aud strigătele cerului sfîşiat de lumină... îmi place să aud norii vuind deasupra mea...îmi place să prind în palmă lacrimile.. poate ale lui Dumnezeu... poate ale norilor... poate ale  lunii.. poate ale sufletelor.. poate ale  intreg  universului... ploaia leagă viaţa spirituală de cea pamîntească.. leagă cerul de pămînt şi... divinitatea de omenire...