Cît s-au mai schimbat aceste idealuri...transfigurîndu-se în aspiraţii grandioase.Doar am dreptul,nu? :) Azi, m-am trezit fericită...M-am trezit cu zîmbetul pe buze, căci am revăzut un episod din copilăria mea inundîndu-mi visul iar chicoteala persista pe tot parcursul visului...Oare de ce pe timp ce creştem uităm să ne bucurăm...uităm să ne jucăm..uităm să zîmbim şi să rîdem chiar la cel mai nesemnificativ lucru?...
Oare de ce devenim atît de plicticoşi?...Oare de ce feţele noastre sfîrşesc brăzdate de dungi inestetice?...Oare de ce tratăm totul cu mult prea multă seriozitate?...
Lumea aceasta a amintirilor din copilărie,a vorbelor şi a jocurilor care le născoceam mi se va părea mereu dureros de mai adevarată decît cealaltă lume...Cel ce a avut o copilărie luminoasă şi fericită şi-a adunat comoara nesecată în care-şi găseşte mîngîiere şi în cele mai dureroase clipe ale vieţii...Copilaria este o parte semnificativă a vieţii noastre...o perioadă dulce care urmează să capete gust amar de mucegai,cu timpul...
Văd zi de zi suflete împietrite de gînduri...ochi hipnotizaţi de problemele de zi cu zi...oameni preocupaţi cu mult prea multe lucruri considerate prioritare....dar oare la noi nu uităm să ne îndreptăm atenţia...să ne gîndim la sufletul nostru..să căutam lucruri care să ne facă fericiţi?...De asta uităm..uităm să ne îngrijim de suflet...uităm să ne mai pese de zîmbetul care tînjeşte şi se tîrăşte să ajungă chiar şi pe chipul celui mai nefericit om...Copilăria ..mereu stîrneşte în sufletele noastre un moment de melancolie...lumea tihnei în care visează gingaş şi cu sfială,mugurul omenesc ce abia se deschide la viaţa palidă şi săracă...Nu îmi vorbiţi de amărăciunea maturităţii...şi a bătrîneţii...scuturaţi-vă mucegaiul de pe sufletul vostru tînăr...
"Ştii tu ce înseamnă să fii copil?...Înseamnă să crezi în dragoste...să crezi în frumuseţe şi puritate...să crezi în credinţă...Înseamnă să fii atît de mic..încît spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche,înseamnă să transformi bostanii în caleşti...şi şoriceii în telegari...josnicia în nobleţe...şi nimicul în orice...căci orice copil poartă speranţa în sufletul lui.
"Copii găsesc de toate în nimic...adulţii nimic în toate"...Spuneţi-mi că sunt copilă...nu mă voi supăra...O consider o calitate...am să-mi trăiesc viaţa mereu cu acelaşi aer copilăros...în spatele ochilor voi fi tot eu...un simplu copil...
...Liuda...
...Totul pare mai colorat..cînd priveşti cu ochi de copil...
07.05.2011
3 comentarii:
Am citit articolul tau si fara ca sa vreau gindurile mi s-au dus in trecut, cind eram copil... Imi aduc aminte cu cita fervoare imi doream sa cresc, sa devin mare; astazi insa, as vrea sa pot imortaliza copilaria, nimic nu e mai valoros si mai lipsit de griji decit Ea...
Vreau sa fiu copil :((
Post-ul tau mi-a "facut pofta" de vremurile cand eram copil..eram mai naiva,multe lucruri nu le intelegeam,nu aveam obligatii,nu aveam probleme (poate doar cum sa gasesc bomboane),nu aveam dusmani,aveam timp liber...pfff deci eram foarte fericita...mai vreau sa fiu fericita
Cersim copilarie,asta e adevarul fetelor...
Probabil,acum,fiind la un pas de maturitate,de griji,de nevoi,realizam cit de minunat era sa fii copil.
Si ce e mai trist: cu cit crestem ,cu atit mai tare ne este dor de copilarie.
Haideti macar sa profitam de virsta de acum,virsta tineretii...cind avem atitea posibilitati,vise si idealuri...
Cineva mi-a zis ca virsta de 17-20 de ani este cea mai plina de aventuri,cea mai rebela...asa ca: Let enjoy our life!!!
Trimiteți un comentariu