Zi de duminică...de început de mai...Reverie incendiară...jovialitate exagerată, şi totuşi,am nevoie de linişte...Uneori, simt necesitatea să-mi las gîndurile voalate într-un colţ al timidului meu subconştient. Le las să se împăturească pe policioare...pentru ca mai apoi, să le sondez ca dintr-o mină de briliante...
Oftez şi port în suflet o nelinişte exasperantă... Mă tolănesc indolentă pe un pat, apoi pe altul...apoi deschid netul...şi iar reiau totul de la început: pe un pat, pe altul....Cercetez cu aviditate ciripitul păsărilor, am impresia că-mi comunică ceva...
Nostim...
Apoi, m-arunc violent într-un spaţiu dominat de beatitudine...şi-mi ascult bătăile inimii...Îmi număr răsuflările, de parcă mi-aş anticipa plecarea...
Straniu...
Evadez din acel spaţiu şi-ajung acolo... unde toata fiinţă mea şi-a consolidat existenţa: acasă...
Sunt acasă...şi aici e cel mai bine...Aici nu mi-e frică să-mi descătuşez ideile ireverenţioase...şi să zîmbesc inexplicabil la ele...
Compun tăcerea din raze de soare ce abia-abia străpung în cameră...le armonizez cu o adiere de tăcere, şi le savurez cu pleoapele închise...Şi sună telefonul...nu ridic...îl asimilez în starea mea de euforie ca pe-o ciocolată cu lapte, şi-mi pare că nu există nimic mai melodios ca sunetul sîcîitor al unui umil telefon...
Zi de duminică...de vacanţă...cînd mai întrezăresc în ambiguitatea de griji o sclipire de optimism...În casă e linişte...e răcoare...şi nu e nimeni...doar eu, şi universul insurgent ce mă compune...Aş vrea să prelungesc în neant această stare infailibilă, şi să fie doar duminică...
Uneori am impresia că nu omul a fost creat pentru duminică, ci duminica pentru om...şi doar pentru ca în această zi să aiba timp să se reculeagă...să fie el şi eul său interior, o singură existenţă, o unicală contopire...să danseze ca două făpturi complet diferite dansuri spirituale pline de rîvnă...
Zi de duminică...zi de indubitabilă melancolie...Cerşesc încă tăcere, cu toate că o am...
Plec...plec să mă îmbăt cu soare...şi s-adorm sub cerul liber...dar nu, n-o să-mi fie suficientă doza...am nevoie de o ploaie primăvăratică, ca cea de ieri...fugitivă, dar intensă, ca să sorb mirosul de azot...şi să mă cufund într-un pueril somn...de 5 minute)))...
P.S: Eu nu pot să dorm amiaza :)
O duminică perfectă!
01.05.2011
Acum 8 ani
5 comentarii:
Liudyka,ai un limbaj foarte neologic,se vede ca citesti mult si ca esti desteapta.
Bravo,imi face placere sa intru pe blogul tau,mereu gasesc ceva frumos.
de la Veruta
Mersi Veruta,ma voi stradui si in continuare sa scriu ceva frumos.
Uite chiar azi am luat o carte noua de la biblioteca : abia astept sa ma delectez:))),si sa-mi impartasesc impresiile aici.
wow.. am ramas fara cuvinte.. nici numai stiu ce sa zic..acest blog iti arata tie toate calitatile..chear daca nu te stiu (si invatam in aceeasi scoala) aici iti arati tu tot ce simti.. dpar prin cuvintele care le zici tu eu imi dau seama ca esti o fata ft desteapta,harnica shi nu in ultimul rind FRUMOASA ... Valeria
Multumesc mult!
Ma bucur ca cuvintele ma pot defini...
Trimiteți un comentariu