Prinde curaj şi hai să ne cunoaştem

Fiecare fiinţă omenească își găsește propria motivare, propria dorinţă şi izolare în cele mai stupide colțuri ale camerei. La mine afirmația asta funcționează la propriu -  de cîte ori deschid șifonierul îmi spun tare că TREBUIE să-mi fac ordine în viață.

Dar apoi îmi aduc aminte că, în dezordinea mea mă simt mai mult decît stăpînă pe situație și caut să aranjez cu totul alte lucruri. Cum ar fi: pixurile de pe masă, paginile etern necitite din cărțile răs și răs-începute sau chiar tu.

Da, da, tu! Știu că ești acolo, știu că ai ajuns pe blogul ăsta, știu și din ce localitate ești. :)
Mi-ar plăcea să știu de ce ești aici, de ce ai vrea să te întorci, de ce te-ai întors, de ce nu te-ai mai întoarce. Vreau să știu ce pasiuni ai, la ce te gîndești și dacă ne cunoaștem. Vreau să știu dacă ți-am greșit cu ceva sau dacă am reușit vreodată să-ți fac ziua mai frumoasă. Cu ce îți pot fi de folos? 

Ajută-mă să te cunosc. Lasă-mă să te cunosc. Vreau să te cunosc.


Fă-ți curaj!


29.06.2011

Scurtă călătorie prin raftul de amintiri al clasei noastre

                     
Evident, mulţi vor fi total neinteresaţi de a viziona acest filmuleţ, dar eu totuşi l-am postat, pentru că tumultul de emoţii ce m-au învăluit cînd l-am realizat m-a determinat să-l afişez. Ştiind că nu există nimic mai frapant decît o scurtă călătorie prin cei 12 ani de şcoală, mă bucur că la Balul de Absolvire s-au creat condiţii favorabile pentru a-l prezenta colegilor, părinţilor şi profesorilor.
Ok, nu mai scriu nimic, pentru că cineva mi-a "şoptit" că cu cît articolul e mai lung, cu atît probabilitatea de a fi citit este mai mică. Mă rog, nu sunt de acord, dar de data asta o să ţin cont de această părere.
Şi-un scurt P.S. : păcat că video-ul nu este însoţit de cuvintele cu care l-am comentat la Bal pentru ca să-l priviţi  mai captivaţi , dar din cauză că nu le-am scris nicăieri, acuma îl afişez doar în acest mod.


27.06.2011

Are rost să dăm la facultate? ! Sau alegem să devenim miliardari?

Mă aflu în faţa unei cumpene grandioase ; este vorba despre facultatea pe care o voi urma. Pînă mă hotărăsc la 100 %, nu pot să rămîn indiferentă faţă de discursul lui Lawrence Ellison, al doilea cel mai bogat om din lume.

Citiţi cu atenţie, dragii mei, este adresat mai cu seamă  celora care au absolvit deja facultatea, dar a avut influenţă şi asupra mea. Mr. Ellison n-a putut să-şi termine discursul, deoarece a fost dat jos de pe scenă.

 ”Daca ma uit la voi nu vad nici un viitor fericit, nu vad nici un director proeminent. Acuma sigur sunteti bulversati. Asta e normal. Totusi, va puteti intreba, cum vin eu Larry Ellison, care n-am terminat facultatea ca sa va judec pe voi,studentii celei mai renumite facultati? Stati sa va explic.

Deoarece eu, Lawrence Ellison, al 2-lea cel mai bogat om a planetei, am cazut la facultate si voi nu. Deoarece Bill Gates Microsoft, cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu. Deoarece Paul Allen, al 3-lea cel mai bogat om al planetei a cazut la facultate si voi nu. Si deoarece Michael Dell, care momentan este doar pe locul 9, a cazut si el de la facultate si voi nu. Si domnul respectiv este in ascensiune.

Acuma sunteti foarte bulversati. Si asta este foarte normal. Dati-mi voie sa va incurajez, n-ati terminat degeaba facultatea si n-ati facut degeaba rost de o diploma. N-ati pierdut 5 ani degeaba, ati invatat sa munciti pentru bani putini, sa va faceti cunostinte si sa faceti cunostinta (mai deaproape) cu cuvantul TERAPIE. Toate acestea sunt foarte utile. O sa aiba lumea nevoie si de salahori ca voi.

O sa aveti nevoie de cunostinte, de programare la terapie la un psiholog. Fiindca voi n-ati cazut la facultate, n-o sa fiti niciodata printre primii 10 cei mai bogati oameni de pe pamant. Si va trebui sa va impacati cu un salariu patetic de 200.000 dolari pe an, unde salariul il veti primi de la un fost coleg de facultate care a cazut la examene si a fost dat afara. Acuma, probabil va ganditi daca mai e vreo speranta pentru voi? Nici o sansa.

Voi sunteti deja pierduti. deja aveti creierul distrus in proportie foarte mare, irecuperabila. Acu’ ma adresez celor care inca nu au terminat facultatea: LASATI BALTA FACULTATEA, FACETI-VA BAGAJELE SI PLECATI! Nu reveniti! Indepliniti-va visurile! Fiindca sigur va spun ca daca vi se distruge creierul veti disparea mai repede de pe scena afacerilor, decat dispar eu acuma de pe aceasta scena datorita agentilor de paza….”

Deci, are rost să dăm la facultate, sau nu?...:)


20.06.2011

Ne ţesem viaţa din planuri şi vise

Ne ţesem viaţa din planuri şi vise... doar fiinţa umană are acest talent incredibil de a-şi face planuri şi de a lupta pentru împlinirea lor. Nu poate trăi fără planuri, nu poate trăi în imediata secundă a vieţii, nu suportă suspansul, nu suportă secretele, dar le caută cu atîta sete. În naivitatea lui se închină cunoaşterii mai rău decît oricărui zeu, crede că prin cunoaştere află secretele vieţii, de cele mai multe ori doar le omoară, asta nu înseamnă că le şi cunoaşte.
Ce ar însemna o viaţă fără planuri? Dacă am trăi asupra impulsului, cum ar arăta vieţile noastre? Ordine, da. Planificare,nu. Ordinea limitează haosul, planificarea ucide forma de viaţă, totul decurge conform unui tipar, acţionăm împotriva voinţei noastre şi conform unui plan.
Viaţa e a ta, e numai a ta, nu cred în destin, astre sau altele de acest gen. Cred în puterea mea de a mă defini ca om, cred în puterea mea de a-mi stăpîni viaţa, deşi cred că de cele mai multe ori, ea este cea care mă stăpîneşte şi doar îmi dă iluzia că eu o stăpînesc pe ea. Jocul asta ne duce pînă la moarte.
Sunt sigură că orice acţiune are efect,că nimic nu se întîmplă în gol, e ca o reacţie în lanţ, doar că de multe ori noi nu suntem conştienţi de efectele acţiunilor noastre. Fie-ţi teamă de tine însuţi, nu te mai teme de ceilalţi, lasă-i pe ei să se teamă de ei însuşi.
Frica cea mai mare vine din tine însuţi. De tine eşti cel mai sigur( în cele mai multe cazuri, pentru că sunt situaţii în care nici măcar pe tine nu te mai cunoşti), ceilalţi sunt imprevizibili, nu ştii de la ce să te aştepţi, de aici şi aceste suferinţe provocate de cei din jur. Nu ne lăsăm răniţi, pur şi simplu suntem luaţi prin surprindere exact atunci cînd ne aşteptăm cel mai puţin, cînd nu avem scutul de apărare cu noi, cînd ne relaxăm sufletele. Însă cînd ştii că nu mai ai cum să scapi de tine, că îţi vei face rău singur, atunci este cel mai greu de acceptat. De obicei, funcţionează ca principiul pieptănatului. Atunci cînd ne pieptănăm singuri, durerea e mai uşor de suportat, pentru că ştim exact ce va urma şi unde,şi în ce moment. Însă cînd ne umblă altcineva în păr, suntem vulnerabili, durerea e de o mie de ori mai puternică,pentru că ne iau prin surprindere. Oricît te-ai chinui, eşti luat prin surprindere...ca şi în viaţă.
Simbol, semnificaţii, planuri.. Poate că unor lucruri le dăm prea multe semnificaţii şi altora nici măcar un nume nu dăm. Natura, mediul înconjurător este, de fapt, alter-ego-ul nostru. Dăm semnificaţii, pentru a ne întîlni tot cu noi înşine, în final.

Mă numesc Liuda, sunt un om, am o inimă, un trup, gînduri, sentimente, şi... din nefericire...multe planuri, care în final, nu mă lasă deloc să trăiesc viaţa, dar fără ele viaţa însăşi nu ar avea sens...


16.06.2011

Limbajul notelor de vară

În surdina nedesluşitului meu univers  răsună sonetul cuvintelor  împovărate cu note de vară ... Limbaj nedesluşit... Limabaj al firelor de iarbă ...  raze de soare ce îmblînzesc genele de abanos, trăsături îndulcite de aroma dulcelui polen ce pluteşte uşor în aer... şi caut cărarea vieţii mele, în inima atît de crudă a naturii, verdele atît de viu... Natura... şi descopăr în fiecare zi că arta nu este decît o imitaţie a naturii... Un tablou pictat cu dragoste... cu note fine de sublim... cu o pensulă ce conturează întreg universul, universul uitat... 

Vară -  rouă cristalină ce zace atît de estetic pe firele plăpînde de iarbă,  flori atît de fine ce uşor îşi desfac petalele, ca într-un joc de culori ce redă armonia micuţului colţ verde...  cireşi şi vişine ce-şi pierd fructele  în răfala de vînt văratic... Nu accept realitatea... aş vrea măcar pentru o secundă să se oprească timpul în loc... iar petalele să-mi acopere ochii... să visez într-un paradis alb un vis din care nu vreau vreodată să mă trezesc....

16.06.2011

Donînd sînge, dăruim viaţă!

„Donează Sînge- dăruiește o picătură de viață”. 

Acesta este mesajul Ministerului Sănătății de Ziua Mondială a donatorului de sînge, care este marcată la 14 iunie.

Susţin înverşunată această campanie de donare a sîngelui, şi , involuntar, aş vrea să îndemn pe cei ce întrunesc condiţiile necesare, să doneze sînge.

Aici (click) puteţi citi beneficiile pe care le are donarea de sînge, nu doar pentru cei dragi, dar şi pentru organismul nostru.

Poate ar părea absurd, dar eu nu pot să donez sînge, pentru ca nu am condiţia fizică necesară ( argumentul ăsta s-ar traduce prin faptul că trebuie să ai undeva peste 20 de ani şi peste 60 de kg ). Cu ai mei 19 ani, şi puţin peste 50 de kg, risc să fac anemie, şi mă resemnez doar cu îndemnarea celora care pot salva vieţi omeneşti!

Poate cu timpul, cînd voi avea altă vîrstă şi altă constituţie corporală, cu siguranţă voi dona, mai ales că am grupa a IV negativă, care este cea mai rar întîlnită şi cea mai necesară!

Nuştiu dacă acest articol are capacitatea de-a sensibiliza pe cineva, dar să nu uităm ca oricînd ne putem afla în ipostaza celora care depind de aceste transfuzii de sînge!

Donînd sînge, dăruim viaţă!

14.06.2011

Încă puţin şi revin :)

Şi iar au trecut zile bune fără să scriu nimic aici, şi nu din lipsă de stare pentru a scrie, ci din lipsă de timp, şi de prea multe griji şi emoţii ce mă învăluie şi nu-mi permit să mă concentrez la nimic altceva decît la BAC... Nu m-am accidentat, nu a căzut cerul pe mine, însă, m-am certat rău cu zîmbetul...
Mai am unul, încă unul, şi stresul "mult-aşteptat" trece (aici exclud rezultatele examenelor)... şi ştiu, sunt conştientă că toată vara mi-o voi petrece în plină activitate, dar oricum, BAC-ul mi-a dat bătăi de cap, mi-a "furat" cîteva kg şi ceva ore de somn! Aştept săptămîna ce vine pentru odihnă, şi pentru ca să-mi revin, doar în curînd e Balul de Absolvire!

În toată perioada asta am putut citi, deşi nu atît de mult cît mi-aş dori; am scris, deşi nu atît cît mi-am dorit şi pentru cine mi-am dorit; am luat anumite decizii pentru mine şi încă mai am cîte ceva de hotărît şi de pus la punct. Dar vor veni şi zile bune, zile cu zîmbet, veşti bune şi moral ridicat la cote maxime...
Ne citim în continuare..în curînd! :)


11.06.2011