În surdina nedesluşitului meu univers răsună sonetul cuvintelor împovărate cu note de vară ... Limbaj nedesluşit... Limabaj al firelor de iarbă ... raze de soare ce îmblînzesc genele de abanos, trăsături îndulcite de aroma dulcelui polen ce pluteşte uşor în aer... şi caut cărarea vieţii mele, în inima atît de crudă a naturii, verdele atît de viu... Natura... şi descopăr în fiecare zi că arta nu este decît o imitaţie a naturii... Un tablou pictat cu dragoste... cu note fine de sublim... cu o pensulă ce conturează întreg universul, universul uitat... Vară - rouă cristalină ce zace atît de estetic pe firele plăpînde de iarbă, flori atît de fine ce uşor îşi desfac petalele, ca într-un joc de culori ce redă armonia micuţului colţ verde... cireşi şi vişine ce-şi pierd fructele în răfala de vînt văratic... Nu accept realitatea... aş vrea măcar pentru o secundă să se oprească timpul în loc... iar petalele să-mi acopere ochii... să visez într-un paradis alb un vis din care nu vreau vreodată să mă trezesc....
16.06.2011
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu