Aş vrea...

Aş vrea să am. Să am totul, mult. Să-mi iasă prin degete ramuri de viaţă şi surplusul de gînduri. Să pot să gîndesc pentru încă 10 vieţi şi să nu-mi fie teamă de fiecare piatră de care mă împiedic. Să pot să spun "da" sau "nu", să aleg, să împart pentru toţi ceea ce mie-mi este inutil. Să ştiu că cineva are nevoie de mine, depinde de mine, respiră prin mine, iubeşte prin mine, vede prin ochii mei şi trăieşte prin inima mea.

Aş vrea să am. Să întind o mînă, să mi se întoarcă un ochi. Să arunc cu imagini, să găsesc un umăr mai gol, mai fin. Să fug să-mi fure urma, să întîlnesc un om mai lent ca mine, mai departe de mine, un om ce vrea să mă cunoască. Să sparg oglinzi şi să întind cioburi în loc de ochi, să ating o nouă viaţa. Să renasc în alt om, să moară vechea eu ,neajutorată.


Aş vrea să am. Să fiu prea multă.
Să ucid zilele pe care le iubesc sălbatic şi le cunun cu flori şi priviri de aprilie. Să îngrop aburii voluptăţii în ceea ce a putrezit în mine. Cu mîini înnodate în pămînt să sap după balta de întuneric scursă în venele mele.

Aş vrea să am. Să dau din mine. Să nu mai fiu.

14.07.2011