"Alchimistul" de Paulo Coelho

           De cele mai multe ori citesc pentru că am nevoie... simt asta, chiar dacă pare imposibil de explicat sau de redat în cuvinte. Citesc atunci cînd mă simt singură- în cărţi îmi găsesc alinarea. Citesc atunci cînd mă simt prea simplistă în exprimare- din cărţi culeg neologisme pe care le traduc cu dicţionarul, şi mă conving că limba română este un adevărat amalgam de cuvinte , pe care merită să le utilizăm. Citesc atunci cînd mă simt prea copilă- cărţile mă ajută să mă maturizez. Citesc atunci cînd am nevoie de-o gură de "înţelepciune" sau "filozofie"- asta mă determină să privesc viaţa cu ochii mai larg deschişi, meditînd asupra condiţiei existenţiale.  Citesc atunci cînd mă sufocă societatea- cărţile constituie o adevărată evadare într-un spaţiu unde imposibilul devine posibil şi intangibilul poate fi atins... 
Mă plictisesc repede atunci cînd încep să citesc o carte şi primele 20 de pagini nu mă impresionează... asta uneori este un prilej de a abandona cititul... După ceva timp, însă, revin din nou. Cînd nu am ce citi, deschid netul şi încep să citesc pe diverse bloguri, sau lecturi online. Este o adevărată satisfacţie pentru mine. Şi vă asigur că fiece gînd pe care-l citiţi scris de mine, este rodul cititului! Fără cărţi, aş fi întîlnit obstacole în exprimare, şi cine ştie, dacă aş mai fi avut acest blog. Totodată, cărţile mă ajută să-mi definesc stilul propriu de a scri şi de a mă exprima, şi am o involuntară frică cînd mă gîndesc că la facultate pot să-mi risipesc acest talent, preferînd economia, în loc de litere... Dar nu e vina mea că, pe lîngă hobby-ul de a scri, eu iubesc şi matematica :)
              Uff, uite cît am ajuns să scriu despre cărţi, cînd de fapt am dorit să scriu un articol despre "Alchimistul" de Paulo Cuelho, cartea recent citită. Am să fiu scurtă, pentru că mie frică că nu ve-ţi ajunge să citiţi pînă la final articolul.
Aşa deci, e o carte pe care am savurat-o începînd cu prima pagină. Am văzut întruchipate în personajul principal, Santiago, anumite trăsături de personalitate pe care şi eu le posed, şi anume tendinţa de a crede în visele tale (chiar dacă Santiago de atîtea ori intenţionase să se întoarcă din drumul spre comoară, şi să revină la păstoritul său), setea de călătorii şi sentimentalismul. 
             Mai jos postez nişte citate din carte, care au devenit preferatele mele, şi care vă rog, să treceţi cu vederea, şi la sigur o să meditaţi, măcar pe-o secundă, la destin, la viaţă, la voi!
" Iar atunci cînd îţi doreşti un lucru, tot universul conspiră pentru  a te ajuta să-l obţii" (această idee, pare-mi-se, a fost repetată de cel puţin 5 ori în carte, deci, mesajul tre de reţinut).
"Iubeşti pentru că iubeşti. Nu este nevoie de nici un motiv pentru ca să iubeşti".
"Şi tocmai posibilitatea ca un vis să devină realitatea, face viaţa mai interesantă".
"Toată lumea pare să aibă o idee clară despre cum ar trebui alţi oameni să-şi trăiască vieţile, dar nimeni despre propria viaţă".
"Spune-i inimii tale că frica de suferinţă este mai rea decît însăşi suferinţa. Şi că nici o inimă n-a suferit  vreodată atunci cînd a pornit în căutarea visurilor ei, întrucît fiecare secundă a căutării este o secundă de întîlnire cu Dumnezeu şi eternitatea".
"Lucrurile cele mai simple sunt cu adevărat extraodinare, dar numai înţeleptul le poate vedea"
"Atunci cînd ne străduim să devenim mai buni decît suntem, totul din jurul nostru, devine, de asemeni, mai bun"
"Fiecare clipă de căutare, este o clipă de regăsire"
"Cu prietenii pe care şi-i face omul nu trebuie să stea zi de zi. Cînd vezi aceleaşi feţe mereu, ajungi să-i consideri ca facînd parte din viaţa ta. Şi dacă fac parte din viaţa noastră , încep să vrea să ne-o şi schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor ei, se supără. Pentru că toţi ştiu exact cum trebuie să trăim noi. Şi niciodată n-au habar de cum trebuie să-şi trăiască propriile lor vieţi"- pe aceasta am postat-o şi pe facebook.
"Oamenii visează mai mult la întoarceri decît la plecări".
"Orice zi e făcută pentru a fi trăită sau pentru a părăsi lumea. Fie că mori mîine, fie că mori în altă zi, e acelaşi lucru."
Şi preferata mea este:
"Înţelepţii au înţeles că lumea aceasta naturală este doar o imagine şi o copie a Paradisului. Simpla existenţă a acestei lumi este o garanţie că există altă lume, mai perfectă decît ea. Dumnezeu a creat-o ca, prin mijlocirea lucrurilor vizibile, oamenii să poată înţelege învăţăturile spirituale şi minunile ştiinţei Lui."


Şi mai sunt multe altele, dar va fi prea lung articolul, şi probabil , nu va fi citit complet . :(

                                                                
Meditare profundă vă doresc!