"Ai venit cu miinile goale, Vei pleca cu miinile goale."

De ce sa te ingrijorezi fara motiv?
Cine se teme de tine fara motiv?
Cine te poate ucide?
Sufletul nu se naste; atunci cum poate sa moara?

Orice s-a intimplat,
a fost spre bine;
Orice se intimpla,
este spre bine;
Orice se va intimpla,
va fi numai spre bine.

Nu trebuie sa regreti trecutul.
Nu trebuie sa te ingrijorezi pentru viitor.
Prezentul se intimpla...
Ce-ai pierdut ca sa plingi trecutul?
Ce ai adus cu tine in lume ca sa crezi ca ai pierdut ceva?

Ce ai produs tu,
Ca sa crezi ca a fost distrus?
Nu ai adus nimic cu tine in lume,
Orice ai avea, ai primit de aici.
Orice ai daruit, ai daruit de aici.
Orice ai luat, ai luat de la Dumnezeu.
Orice ai dat, i-ai dat Lui.

Ai venit cu miinile goale,
Vei pleca cu miinile goale.
Ce crezi ca este al tau astazi, a fost al altcuiva ieri si va apartine altcuiva miine.
Nu te insela ca totul este al tau...

Este o impresie falsa si va fi cauza necazurilor tale.

Schimbarea este legea universului.
Ceea ce crezi tu ca este moarte, in realitate este viata.
Intr-o secunda poti fi milionar si in secunda urmatoare poti fi aruncat in saracie.
Al tau si al meu; mare si mic,
Sterge aceste notiuni din mintea ta.

Abia atunci totul este al tau si tu esti al acestui tot.
Trupul acesta nu este al tau,
Nici tu nu esti sclavul trupului tau.
Trupul este facut din foc, apa, aer si pamint si va disparea descompunindu-se in aceste elemente.
Doar sufletul este permanent - deci, cine esti TU?

                                                                 (Bhagavad Gita simplificata)

O lectie de viata: a iubirii si a compasiunii

In plina primavara,cind sufletele noastre sufera metamorfoza renasterii spirituale,postez aceasta imagine senzatioanala.Sper sa constituie pentru voi o raza de soare,si sa va faca sa constientizati ca arta de a fi om  NU tine cont de conditia sociala.

Este vorba de o femeie din India care alapteaza firesc,in acelasi timp un copil si o maimutica. Cu toata saracia din jur ,fotografia emana bunatate si firesc.Ne invata lectia iubirii si a compasiunii.  

Este fotografia zilei, lunii, anului sau a secolului.

Poza a aparut intr-un cotidian din India, cu textul atasat:

”Doar un sarac poate fi atit de marinimos. Ce pacat ca omul nu este intotdeauna asa.” 

  

"Dacă ar fi posibil, m-as transforma în fiecare zi într-o formă particulară de viată animală si de plantă. Să fiu succesiv toate formele de flori, să fiu buruiană, ghimpe, trandafir, să fiu arbore de ecuator, cu crengi întortocheate, plantă de mare, bătută de valuri, sau de munte, în prada vînturilor; să fiu pasăre cu glas melodios sau pasăre croncănitoare si de pradă, călătoare sau sedentară, să fiu bestie de pădure sau animal domestic. Toate speciile să le trăiesc cu o frenezie sălbatică si inconstientă, să parcurg seria întreagă a nat
urii, să-mi schimb forma cu usurinta unei gratii naive, fără teatru, întocmai ca într-un proces natural. Cum as umbla prin cuiburi, prin grote, prin singurătăti de munte si de mare, prin dealuri sau prin cîmpii! Numai această aventură cosmică, trăită în interiorul substantial al vietii, în intimitatea ei organică, urmînd arabescul formelor vitale si pitorescul naiv al plantelor, mi-ar mai putea destepta gustul să redevin om." EMIL CIORAN

Sarbatoresc ziua de Joi:)

Imi plac zilele de joi. 

Sunt intotdeauna parca mai interesante si mai optimiste decit celelalte zile ale saptaminii. Nu stiu daca am avut cindva o intimplare frumoasa intr-o zi de joi de mi-a ramas aceasta impresie de bine pina acum. Sau pur si simplu subconstietul meu a invatat ca joia toata omenirea se pregateste de week-end :)

 Totoadata,neavind un orar prea complicat la scoala,joia constituie,intradevar...o zi speciala...E ziua cind nu sunt stresata de nimic,si de nici un obiect.E ziua cind ma gindesc:"Yuhaaaaaa,de miine dupa-amiaza acasa",cu toate ca de ceva timp lapidar incerc sa ma conving ca nu trebuie sa-mi fortez timpul sa treaca,doar viata este atit de scurta,si trebuie traita cu o profunda intensitate.

 In acelasi timp,sa nu uit sa mentionez ca joia e ziua cind,venind acasa, oftam cu prietenele: "Miine din nou eseu structurat la limba"...dar ne resemnam repede,doar in asta si consta entuziasmul si febrilitatea anilor de liceu: lectii, teme, surmenaj intelectual,nervi si lista ar continua,dar tin mortis s-o intrerup cu alte enumerari,si anume: anii de liceu inseamna si maturitate, capacitatea de a deslusi iubirea, "evaporare" de la lectii,momente pline de amuzament...

Joi este intradevar o zi purtatoare de revelatii,cel putin in subconstientul meu.Dat fiind faptul ca vineri este ziua cind cugetul adulmeca simbata si duminica mult prea intens,eu joia o interpretez drept o initiere in acele 2 zile de odihna,cind ,in sfirsit,voi dormi pina la 9...
Poate ca dupa toate aceste enumerarai joi a ramas pentru mine ziua in care "am voie" sa fiu mai visatoare si mai optimista ca oricind. Soarele straluceste mai tare, mizeriile din jurul meu nu ma deranjeaza atit de tare iar eu ma gindesc cu seninatate la viitor. Sunt sigura ca pina si primavara vine in fiecare an intr-o zi de joi! Cine stie, poate chiar astazi...dat fiind faptul ca exact peste o ora va fi 24 martie,2011 ,JOI...

Si cit mai sper sa fie o zi frumoasa: nu conteaza,fie si o zi incarcata ,dar cel putin sa traiesc experiente noi......Mie pofta de experiente,si incerc sa corelez fiece noua zi cu un fruct din care sa musc si sa-mi potolesc pofta,dar doar pentru acea zi.

"Urmatorii 100 de ani" de George Friedman

  Ok,hai ca in sfirsit,am finisat de citit cartea asta...Am lungit-o cam mult,si este ceva timp de cind este afisata pe blog in sectiunea "La moment citesc:"...Dar,asta e...scoala,teme,referate,stres,bacalaureat...si lista continua,caci insuficienta de timp isi manifesta vadit existenta...
        Cartea am luat-o de la biblioteca liceului,si am stiut din start ca ma va captiva continutul.Unu la mina: citisem anterior o alta carte geopolitica de acelasi autor:"Vietile secrete ale presedintilor americani",si mi-a placut stilul amuzant,reflexiv si profund detailat al lui Friedman.Doi la mina: cartea de "preziceri" ale sec.XXI-lea ma incitat mai mult prin coperta ei,care lapidar ne comunica :"2010:Mexic provoaca SUA","2020:Fragmentarea Chinei","2050:Razboi global intre SUA,Turcia,Polonia si Japonia-Noile Mari Puteri","2080:Centralele electrice spatiale alimenteaza pamintul".

Ceea ce mi-a placut la Friedman este intentia de a intui situatia in secolul nostru din perspectiva analizei amanuntite a trecutului,si reflectind asupra constringerilor aplicate oamenilor si natiunilor pentru a vedea cum sunt acestia fortati sa se comporte,apoi sa incerce sa inteleaga consecintele neintentionate ale acelui comportament.
Nu se considera un Nostradamus,si de aia subliniaza deseori:"Bineinteles ca voi gresi multe detalii.[...]Voi fi fericit daca voi arata cum functioneaza lumea azi si cum explica acest lucru,in mod incredibil,mersul lumii in viitor.Voi fi incintat daca nepotii mei,rasfoind aceasta carte in 2100,vor avea motive sa spuna:"Nu e rau deloc."

Iata cum vede Friedman urmatoarele decenii:
 2020 - China va fi afectata de datoria imensa, de somajul ridicat, de diferentele regionale mari. Toate acestea, impreuna cu izolationismul sau istoric, vor impiedica China sa fie un jucator mondial. La fel se vor intimpla lucrurile si in Rusia. Desi va cauta sa impuna asa-numitele zone tampon in Georgia si Ucraina, Moscova va fi supusa presiunilor din toate directiile si se va confrunta cu o scadere importanata a populatiei. Armata sa se va dezmembra in 2020 iar teritoriul sau va fi fragmentat.

2030 - America va fi afectata cel mai mult de problemele demografice. Populatia va fi imbatrinita in asa masura in anii 2030 incit economia va avea de suferit. Solutia avansata de Friedman este ca SUA sa-si deschida frontierele, convins ca "in 2030, statele avansate se vor afla intr-o competitie acerba pentru a atrage imigranti".

2040 - Turcia si Japonia vor deveni puteri regionale pe masura ce influenta Rusiei si Chinei va scadea. Sfera de influenta a Turciei se va extinde asupra lumii musulmane in timp ce Japonia va recruta forta de munca din China si va avea un cuvint important de spus in Rusia orientala.

In acest timp, SUA vor plasa in spatiu trei platforme militare (Battle Stars). Desi America nu le va folosi pentru a ataca vreun stat sau pentru a-si extinde teritoriul, alte tari se vor simti amenintate. Friedman crede ca, pina in 2050, Japonia va bombarda aceste platforme intr-un atac similar celui de la Pearl Harbor. In razboiul care va urma, se vor afla fata in fata: pe de-o parte Japonia si Turcia, iar pe de cealalata parte o alianta formata din SUA, Marea Britanie, Polonia si China.

2060 - Desi alte state (posibil Germania) vor fi tentate sa se alature blocului format din Japonia si Turcia pentru a slabi influenta SUA, in final americanii vor reusi sa se impuna. Natiunile infrinte vor fi demilitarizate si monitorizate permanent.

Friedman crede ca anii 2060 si 2070 vor fi perioade de prosperitate, iar explorarea spatiului, dezvoltarea energetica si extinderea populatiei vor contribui la cresterea economica.

 2080 - Friedman e de parere ca problemele Americii vor fi, in principal, cele interne. Imigrantii mexicani vor avea un rol important in dezvoltarea economica insa acest lucru va transforma frontiera de sud a SUA intr-o granita pur decorativa. Sudul Americii va fi transformat intr-o regiune vorbitoare de limba spaniola, asemanator cu ceea ce inseamna Quebec pentru Canada. Cultura americana va fi afectata, iar relatiile cu guvernul mexican se vor tensiona. 
        Si un "apropo''...citind cartea,nu am gasit nimic ce sa prezica concret viitorul   R.Moldova...Era ceva despre Romania...dar ,se pare ca Friedman ne considera infimi in valoarea noastra pe plan politic.
Am selectat doar:"Daca resuscitarea Rusiei se va dovedi o criza de proportii minime,rusii vor domina Asia Centrala si Caucazul,si vor absorbi,probabil Republica Moldova,dar nu vor putea sa absoarba si statele baltice,nici sa domine vreo natiune aflata la vest de Caucaz."      
 Concluzia: este o carte informativa,mai presus de toate...O carte cu tenta "americanista",deoarece oboseam sa citesc felul patriotic al autorului de a sustine ca SUA va fi cel mai puternic stat al secolului(chiar daca nu ma mira), ca UE este o uniune cu serioase probleme interne sau ca "s-a finisat era europeana,si incepe era americana".
Probabil,timpul ne va demonstra veridicitatea celor relatate,pe mine insa m-a uimit trei detalii: 
1.R.Moldova va fi absorbita de Rusia;
 2.Polonia si Turcia vor deveni unele dintre puterile mari ale lumii (ma indoiesc de Polonia);
 3.SUA sunt descrise ca fiind invincibile,si atotputernice...ceea ce ma determina sa fiu sceptica la claritatea informatiei.

In cautarea misiunii imposibile:"Cine sunt eu?"

Intotdeauna am crezut in destin.E felul meu de a fi,sau poate e felul meu de a ma resemna in fata incertitudinilor...Intotdeauna am crezut ca sunt o luptatoare,o fire puternica,temperamentala si sangvinica...Viata mi-a fortificat prin impedimentele zilnice constiinta,dar mi-a lasat totusi sufletul sensibil,visator,flegmatic si ii multumesc pentru asta...

Ajungem foarte rar sa ne punem intrebarea "cine sunt eu?",sau cel putin sa sondam in substraturile fiintei noastre ,si sa deslusim ce creatie divina suntem.M-am convins ca atunci cind Dumnezeu mi-a harazit existenta,a avut grija sa-mi de-a capacitatea de a intelege,de a ierta si de a reflecta profund...Uneori ma urasc pentru faptul ca analizez prea mult unele neclaritati,depun prea multa emotivitate in problemele altora,si risc sa-mi neglijez propriul EU...

Cu toate astea,mi-e greu,si aproape imposibil de a ma defini...Si e amuzant,nu?...Daca am ajuns eu,cea care  vietuiesc deja de 19 ani si 3 saptamini  impreuna cu mine sa nu ma pot intelege,atunci de ce astept sa ma inteleaga altii?!!!!...

Si poate ca noi,toti...n-ar trebui sa facem nimic pentru a fi intelesi...De ce sa depunem efort pentru a demonstra cuiva ca suntem perfecti,daca oricum,subconstientul ramine efemer neschimbat?...

Am facut aceasta luuuuuunga paranteza,pentru a reliefa,de fapt,o singura idee: ne cunoastem prea putin,noi intre noi...Ajungem sa fim prieteni adevarati cu cineva,dar nu i-am cercetat niciodata constiinta.Omul este o taina...Si Doamne,de ce mereu tainele trebuie sa ramina ascunse?!

De cit timp avem nevoie pentru a descoperi febrilitatea sau din contra,inefabilitatea celui de alaturi?...De-o zi,de-un an,de-o viata?...Nu,nu vom putea niciodata deslusi adevaratul "eu" al oamenilor cu care interactionam,pentru ca Dumnezeu nu ne-a facut genii,dar umbre trecatoare...

"Asadar, "cine sunt eu?" Cel din testele de personalitate? Dar ele nu fac decit sa ma decupeze-n diapozitive subtiri. In momente diferite, dupa ele, am personalitati diferite. Interiorul nostru nu e insa un album de fotografii. Noi nu suntem obiecte, ci procese. Eu sunt, in cele din urma, cautarea mea de sine. Exist pentru ca ma caut pe mine insumi. Nu ma caut ca sa ma gasesc: faptul ca ma caut pe mine insumi este semnul ca deja m-am gasit.” (Mircea Cartarescu – “De ce iubim femeile?”)

In ziua in care m-am iubit cu adevarat

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva dec]t semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se înt]mplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, cînd îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cît de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.

(Charlie Chaplin)

 

O poveste scurta si frumoasa!

A fost odata ca nicodata un baiat care i-a cerut unei fete sa se marite cu el.

Fata a spus “NU”.

Si a trait fericita pina la adinci batrineti........

Fara sa spele,

Fara sa gateasca,  

Fara sa calce pentru nimeni,   

Iesind cu prietenele ei,  

Filtrind cu cine avea chef,  

Cheltuindu-si banii pentru ea insasi, 

Fara sa lucreze pentru altcineva.

Sfirsit.

Problema este ca de mici NU ne spuneau povestile astea... Si ne-au prostit cu timpenia aia cu “Fat-Frumos” ...

Cu toate astea,eu sper sa am un "Happy End",de ala cu un "print"  frumos si iubitor,alaturi de care sa am o familie frumoasa,care sa-mi ofere necontenitul prilej de a lupta pentru scopuri bine intemeiate,si care sa-mi transfigureze orice obligatie intr-o incontestabila placere si satisfactie.

Suspendată în vis

...Altfel, cu dragostea de mînă, mă plimb pe drumurile nebănuite ale fericirii...

Cuprind viaţa într-un zîmbet şi cîteodată mă aşez pe marginea unei clipe şi, în gînd, îmi pun trupul în palmele tale...Decojesc soarele cu mîinile astea goale şi razele le las să-mi curgă în priviri.
În rest, am oceane în vene şi-n inimă amprentate melodii franţuzeşti în ritm cu iubirile mele.
Degetele astea care nu mai cunosc decît cuvinte au început să alerge, visător, pe curcubeul din sufletul meu...

Nu sunt altceva decît un înger (ne)muritor...
Şi totuşi, "trăirea asta în nori nu e deloc nevinovată..."(Cella Serghi)

 

Me in an alphabet

A.

Available :  not any more)))

Age:19,dar vreau iar 18...

Annoyance: fatarnicia,indiferenta,lasitatea,etc.

Allergic:  la prosti...

Animal:  3 catei si un motan...n-ar fi rau sa mai am ceva.

Actor:  Nataly Portman

B.

Beer:  nu-mi place berea.

Birthday/Birthplace:  29 februarie,1992,MD

Best friends: cu siguranta se stiu ele, nu cred ca are rost sa mai fac discriminari acuma

Body part on opposite sex: tot ,atita timp cit este armonios

Best feeling in the world: love

Best weather: o zi de iarna cu ninsoare,iar eu sa fiu in casa  la cald)))

Been on stage: yep, si nu o data.

Believe in yourself:  nu intotdeauna

Believe in life on other planets: why not ?

Believe in miracles: uneori,dar mai mult nu

Believe in God/Satan:  da,dar mai ales in Dzeu

Believe in Santa: santa who ?

Believe in ghosts/spirits: daaa,mai ales cind sunt singura acasa,si e noaptea

Believe in evolution: tocmai am studiat-o la biologie: da,cred
C.
Car: sa mearga… dar totusi  un BMW Z4 ar merge de minune :D
Color:  alb,negru,rosu
Cried in School: da, cind primeam o nota de 8.
Chocolate/everything else: ciucalata,si alba si neagra...mmm,as minca una acum:)
Chinese/Mexican:  moldoveneasca
Cake or pie: both
Countries to visit: toate ? :D

D.

Dream vehicle: teleporting

Day or Night: mai mult noaptea

Danced: cind sunt singura sau cind pur si simplu ma simt foarte bine undeva

Dance in the rain: yep

Dance in the middle of the street: this one too

E.

Eggs: fierte  tare sau prajite

Eyes: negri,sau caprui inchisi

Everyone has:  capacitatea de a ierta

Ever failed a class:  Doamne-fereste,nuuu

F.

First crush: cind am invatat a merge

Full name:  Rosca Ludmila

First thoughts waking up: “e zi sau noapte ? da` ce`as mai dormi…”

Food: cam de toate… cred… cind mi`e foame sau foarte pofta

Flower:trandafiri,lalele

G.

Greatest fear: singuratatea

Giver or taker: hmmm,I don't know...asta tre' altii sa mi-o zica

Goals: sa fiu implinita pe toate planurile si sa am o familie perfecta

Gum: Orbit Proffessional White

Get along with your parents: most of the time

Good luck charms: un inel, o bratara… chestii de genu`

H.
Hair: lung,castaniu inchis,nevopsit
Height :  1.68
Happy: sometimes
Holidays: prea rapide, prea scurte, parca nu le simt
How do you want to die: painless
Health freak: not really
Hate: din tot sufletul, nimic… poate minciuna

I.

(In guys/girls)

Eye color: nu prea conteaza

Hair color:  brunet,dar imi place si actualul

Height:  peste 1.80

Clothing style: cu amprenta personala

Characteristics: sa fie el insusi si sa`mi placa

Ice cream:  de ciocolata,cu ciocolata))

J.

Jewelry: aur,si cercei cit mai multi

Job: dupa facultate

K.

Kids: cel mai important:sanatosi

Kickboxing or karate: cară-te :))

Keep a journal:not any more

L.

Longest car ride:  de la MD la Franta (3 zile)

Love: exista…

Laughed so hard you cried: yes,si nu numai odata

Love at first sight:  nu,si nu cred in ea

M.

Milk flavour: vanilla

Movie: toate,dar mai cu seama cele romantice

Marriage: la un anume moment

N.

Number of piercings: 4 in urechi

Number: 29

O.

Overused phrases: sunt multe… prea multe…

One wish: toate sunt la fel de importante pt mine

One phobia:  soarecii,fantomele,bacalaureatul

P.

Place you’d like to live: undeva unde ma prinde

Pepsi/Coke:  apa plata

Q.

Questionnaires: yes

R.

Reason to cry: tristete,film,carte,dezamagire,lovitura (de coltul patului)

Reality TV:  Sare si Piper

Radio Station:  nu ascult radio

S.

Song:  ceva frumos,linistit,si autentic

Shoe Size:  37-38

Sushi: nu tin minte denumirea

Skipped school:  foarte rar

Slept outside:  la balcon,yep

Seen a dead body:  aha:(((

Shower daily: vara poate, iarna nu chiar

Sing well: cintam mai bine cind eram mai mica

Single: no

Strawberries/Blueberies: strawberries

Scientists need to invent: masina timpului

T.

Time for bed: depinde,deobicei peste 11:30

Thunderstorms: superbe pe malul marii, infricosatoare in rest

Touch your tongue with your nose: :(( nu pot,am incercat chiar acum

U.

Unpredictable: uneori sunt asa… depinde cit de bine ma cunoaste cealalta persoana

Under the influence: sunt influentabila, dar tot pe`a mea o fac…

Understanding: mostly

V.

Vegetable you hate: toate pot fi gustoase gatite intr`un anume fel

Vacation spot: oriunde departe de casa :)

W.

Weakness: amintirile care ma molesesc

When you grow up: i don`t want to grow-up… or old…

Which one of your friends acts most like you: i`m unique :D pe naiba… nushtiu.. fiecare e in felul lui…

Who makes you laugh the most:  Valea,colega de clasa

Worst feeling:  dezamagirea

Wanted to be a model:  o daaaa,ca orice fata,nu?!

Where do we go when we die: undeva unde va fi mai bine

Worst weather:noroi

Walk with a book on your head:  aha,cind ma invatam sa merg cu spatele drept

X.

X-rays:  iarna asta,cu degetul de la picior

Y.

Year it is now: cica se spune ca suntem in 2011… eu ii cred pe cuvint…

Z.
Zoo animal:  tigrul...
Zodiac sign: Pestisor

„Mai curînd, prefer să am lalele pe masă, decît diamante la gît.” (Emma Goldman)

Inspirată de articolul Veruţei Iurcu,dar mai ales de ideea "Mi-i dor de ele, frumoasele mele lalele",mi-am zis:"De ce să nu-mi afişez şi eu buchetul de lalele primit de 8 Martie?"
       Ar fi o nedreptate emfatică faţă de  frumoasele lalele să nu le ofer posibilitatea de a-şi eterniza splendoarea prin intermediul acestui blog,căci...peste cîteva zile ,îşi vor pleca cu o senină cuminţenie petalele atît de divers colorate şi atît de artistic create de mîna cerească.
     Privesc şi-acum spre ele,şi realizez că lalelele au viață, respiră,pe cînd diamantele sunt reci, moarte. Lalelele au culoare, sunt sensibile şi inefabile, abia suportă atingerea delicată a unei albine sau gîzulițe. Diamantele sunt dure, zdrobesc orice materie, o sfărîmă... doar strălucesc, dar au nevoie de soare ca să-și arate strălucirea. Fără lumină, strălucirea le este înlocuită de muchii tăioase, de gheață, moarte. Lalelele rîd în soare, sunt copleșite, se îndrăgostesc și îi zîmbesc.
   Lalelele te privesc delicat, timide și rușinoase din mijlocul grădinii, din glastra de la fereastră sau din vaza de pe masă( ca în cazul meu). Le este frică de noi, pentru că suntem capabile să le rupem frumusețea și să le trimitem sau să le primim ca mesageri ai unei inimi îndrăgostite, în buchete roșii, colorate astfel de lacrimile lor sîngerii...
   Diamantele stau dominant pe un gît alb al unei femei ce-și cîntărește valoarea cu greutatea sa în aur. Femeia nu le poate privi direct la gîtul său, ci doar în oglindă. Arată luxul, ignoranța față de săracii lumii, față de flămînzi și nenorociți. Sunt semnul sigur al mîndriei.
    Lalelele stau delicat în părul oricărei fetițe nevinovate de pe fața pămîntului, făcînd să joace pe chipul angelic frumusețea edenică pierdută de noi toți odată cu trecerea vremii... căci îmbătrînim, ne ștergem și inevitabil murim. Toți!
Diamantele împodobesc doar regii și reginele, bogații și pe cei din topurile pămîntene.
Oh, de le-ați putea lua cu voi în viața veșnică, măcar ele să vă strălucească în fața tronului alb al Bunului și Dreptului Judecător! Dar nu puteți... vor rămîne aici, trecînd pe un alt gît alb de domnișoară cu sînge nobil, pe un alt deget de milionară sud-americană...
Iar voi,frumoase lalele,împodobiţi şi grădina,şi casa,şi sufletul şi inima...rămînînd inefabile amintiri ale unei alte primăveri melancolic perindate din viaţa noastră.

Păsările copilăriei mele

Purtaţi pe făgaşul creaţiei druţiene,sub amprenta operei „Păsările tinereţii noastre”,profesoara de română ne-a iniţiat într-o profundă  meditaţie...Aşa deci,temă pentru acasă:  eseu „ Păsările copilăriei mele”....Nu am să filosofesc despre boboceii pe care-i păşteam în grădină,sau despre papagalul nimfa care îşi împrăştia mîncarea peste tot şi scotea sunete de se auzea de la vecini din casă...Nu...e un eseu tipic mie-nostalgic de copilăria ce tocmai şi-a luat zborul...cu toate că,parcă o pană încă mai
pluteşte in abis...

„Copilăria mi-e atît de aproape...

Un pas ce l-am făcut chiar ieri,

O vorbă ce-am rostit-o adineauri,

O imagine din mine,vie.

O cîmpie de ani înfloriţi,

Cu rădăcini ce seva şi-o trag

Din glie...  „             
(C.O.Tofeni)

Copilăria...cîte amintiri frumoase ne leagă de ea...E vîrsta inocenţei,a pasiunilor fără consecinţe,a iubirii fără prejudecăţi,a acţiunilor fără constrîngeri.E o clipă de fericire ce se sfîrşeşte fără a ne fi putut bucura pe deplin de ea.

Cu fiecare lacrimă,mă îndepărtez de tine,Copilărie!Dar îţi simt savoarea încă pe buze...

Vreau...vreau să fiu copil,să respir aerul paradisului pierdut,să ma simt intermediară între idioţenia prunciei şi nebunia tinereţii-la doi paşi de păcatele maturităţii şi la trei de regretele bătrîneţii.

Vreau...vreau să întrezăresc pe bolta cerului cum se avîntă în zbor  păsările copilăriei mele.

Şi Doamne,cum mai zburau aceste păsări...străpungînd imposibilul,rezemîndu-se  pe creanga intangibilului şi analizînd cu atîta cuminţenie imposibilul.Aceste păsări phoenix renăşteau din inocenţa şi plentitudinea tuturor forţelor,tuturor speranţelor.În cenuşa nimicniciei îşi făceau cuibul,dar zborul...perinda galaxii şi stele îndepărtate...

Mie dor...dor titanic de a-mi creşte în fiinţă acele păsări ce-mi ofereau şansa de a spera,de a crede şi de a îndrazni...Unde-mi sunt păsările copilăriei...îmi vreau visele înapoi,ca să le îmbrăţişez cu inocenţa  cugetului,şi să mă determine să zbor,alături de ele...Copilăria nu mi-a permis nicicînd să-mi las visele să piară,pentru că dacă visele mor,viaţa nu este decît o pasăre cu aripi rupte care numai pot să zboare...

Acum mi-a rămas doar să mă delectez cu amintirea lor,să le întrezăresc bătaia din aripi şi penele atît de divers conturate,asemenea anui amalgan colorat...

Păsări albe-vise infantile,păsări negre-vise triste,păsări roşii-aspiraţii sentimentaliste...păsări roz-idealuri nevinovate,păsări galbene-dorinţe răzleţe,optimiste,scînteietoare,păsări albastre...vise rebele,libertine,adevărate evaziuni în spaţii inperceptibile...păsări verzi,aspiraţii pline de sensibilitate şi compasiune,păsări aurii-vise grandioase,atent chibzuite şi redactate....

Iar azi,scotocesc printre rafturile de idei,şi-mi pun întrebarea:” Unde au dispărut visele mele?” „,Oare şi-au luat zborul fără ca să lase în cuibul lor măcar un ou purtător de aspiraţii ?”...Astăzi,port în suflet o singură pasăre,cu o singură aripă,şi cu alta transformată în lanţ...o pasăre cu o aripă rămasă şi cu alta pe care o tîrăşte în zbor,o pasăre ce-mi trece noaptea prin somn şi dimineaţa o găsesc răstignită în acelaşi loc unde seara am lăsat-o lovindu-şi lanţul cu aripa...Da,este visul imposibilităţii de a mai spera,de a crede că totul se poate transfigura în realitate...

8 Martie- răsuflu către tine,MAMĂ!

Din clipa în care am deschis ochii am zărit o singură fiinţă. Nu ştiam să îi spunem pe nume, dar ne-a cuprins la pieptul ei oferindu-ne căldură, ocrotire, dragoste şi nu în ultimul rînd VIAŢĂ.

Mai tîrziu ne-a purtat paşii, ne-a învăţat primele cuvinte. Clipe întregi ne-a vegheat somnul. Minute în şir a încercat să ne înţeleagă. I-au trebuit ani să ne vadă crescînd, formîndu-ne, devenind.

Şi clipele ei de veghe nu au încetat. Se bucură la o reuşită de-a noastră. Plînge cu tot sufletul, cînd eşuăm. Îşi încredinţează sufletul sfinţilor, doar pentru a ne ştii sub ocrotire.

Fie că e ceas de zi sau ceas de seară, ochiul mamei veghează neîncetat. Simte bucurii şi tristeţi, oferă poveţe. Aşteaptă. Speră. Iubeşte. Necondiţionat – se dă. Cu toată fiinţa. Şi se va da şi dincolo de moarte.

Ne va îndruma mereu paşii: în primii ani, apoi mîndră de ceea ce vom deveni, mai tîrziu ridată, dar la fel de iubită şi cu sufletul mai plin de semnificaţia cuvîntului „mamă”. Dar MAMĂ nu-i un cuvînt, ci o simţire. Timpul vă va demonstra. La mulţi ani, mamă! Şi iartă-mă încă o dată pentru cît ţi-am greşit...

7 Martie- Contemplarea jocului iluzoriu

Am hotărît să ne jucăm de-a primăvara. Noi, copiii, strînşi într-un cerc. Să ne creăm propria lume. După regulile primăverii. Să copleşim emoţiile oamenilor cu venirea noastră. Să fim aşteptaţi în prag cu fior...

Am alergat în stînga şi-n dreapta să stîrpim deziluzii. Am urmărit pas de cocor. Am făcut pact cu soarele să strălucească întreaga zi. Am alungat norii grei şi cenuşii. Am adunat toate cîntecele de dragoste şi viaţă...

Am cules toate florile posibile şi le-am pus în centrul universului nostru omagiind omul, primăvara, munca lui de zi cu zi, dragostea, emoţia, surîsul, fiorul, încercarea, chemarea, truda, plecarea...

Şi-a primăvară mirosea în noi. Îi şopteam numele în incantaţii şi aşteptam să se întîmple o magie. Aşteptam declinul. Sclipirea aceea de moment. Uimirea. Surpriza. Surprinderea.

Într-o zi ne-am jucat de-a primăvara... am încercat să o reproducem... dar n-am reuşit să realizăm decît o miniatură a anotimpului... copii fiind, am visat... într-o frumoasă zi de primăvară... şi primăvara ne-a făcut jocul stînd în preajma noastră, lăsîndu-ne să ne jucăm de-a Dumnezeul ei, în credinţa noastră nestrămutată...

6 Martie-Escapadă în visare

 

Nu am văzut niciodată soarele tresărind de atîta rază nespusă. Însă astăzi, l-am văzut împărţind zîmbetu-i în stînga şi-n dreapta, drept răsplată celor care au fost buni şi iubitori.

Martori la aceste escapade timpurii ale soarelui, am fost doi, tu şi eu, minunaţi şi îmbrăţişaţi de atîta sclipire de aur. Nu am fi crezut că la topirea ultimei zăpezi, primăvara ne va surprinde cu ghiduşiile ei.

E atît de prezentă. O respir. O simt. E mînă în mînă cu mine. Cu tine. Iar pe tine te iubesc. Pentru că îţi împarţi primăvara cu mine. Îi sporeşti farmecul. Te iubesc prezent – absent. Văzut şi nevăzut. Aici şi acolo. Te iubesc – în fiecare clipă a existenţei mele...

Te iubesc cînd respir viaţa. Cînd mi-e cel mai greu – te iubesc. Cînd sunt fericită explodez de iubire. Şi toată iubirea, am strîns-o buchet, cu mult drag – ţie. Am să-şi ofer buchetul inimii mele, şi vom număra petalele împreună. Secunde. Minute. Ore. Zile. Săptămîni. Luni. Ani în neştire. Pînă aceste petale se vor constitui într-o viaţă.

Te iubesc. Şi Dumnezeu iubeşte oamenii buni. Uite cum răsare soarele. Nu rata momentul. Ia-mă de mînă, de la răsărit pînă la apus să hoinărim împreună. Cu visele noastre. Cu firul ierbii tremurînd. Cu viaţa. Cu speranţa că nu se termină mîine...

Intre IERI..AZI si MIINE..

M-am nascut. Pur si simplu, am aparut...
Am inceput sa cresc...pentru ce avea sa fiu!

Am invatat sa vorbesc pentru a se bucura parintii mei!
Am invatat sa pasesc pentru a-mi croi cit mai clar drumul vietii!

Am luat incet si stingher un creion din penarul fratelui meu si am inceput sa mizgalesc tot ce imi iesea in cale!

Apoi am crescut un pic. Papusile erau "oamenii" carora le cream haine din tricourile mele!

Asta nu ma multumea. Am deschis intr-o zi sifonierul  mamei mele si m-am imbracat intr-o rochie inflorata, apoi rochiei i-am adaugat o esarfa; erau asa frumoase, impreuna rochia si esarfa...

Apoi, plina de curiozitate si entuziasm, ma indreptam spre cei mari. Ii puneam sa ma invete sa citesc... Se uitau ciudat la mine. Inca nu venise vremea sa invat literele pentru a-mi citi sufletul in carti!

Apoi imi doream sa descopar, si credeam ca asta se poate face doar daca ai sansa sa te deplasezi cit mai repede dintr-un loc in altul, si am invatat sa merg pe bicicleta; pe o bicicleta mare de tot, din cauza careia si acum genunchii mei mai au cicatricii!

...

Azi scriu la intimplare, imi las imaginatia sa curga...
Miine as vrea sa scriu povestile din sufletele oamenilor, pentru a le arata lumii intregi!

Azi zimbesc!
Miine voi face oamenii sa zimbeasca!

AZI ma pregateste pentru MIINE!

Aleg sa imit lucrurile care imi bucura sufletul!
Aleg sa bucur oamenii din jurul meu prin insasi neputinta de a crea... ceva perfect!

Miine ma voi hrani cu ceea ce am creat...
Miine ma voi regasi in "creatiile mele"...

Si asta...
Doar pentru ca suntem
Bucati din "Marele Artist"! 

Reacţii pe glob la scăderea temperaturii

+20° – Grecii îmbracă puloverele (dacă şi le găsesc)

+15° – Cei din Hawaii pornesc caloriferele (dacă le au)

+10° – Americanii tremură, ruşii seamănă porumb

+5° – Îţi poţi vedea respiraţia. Maşinile italiene nu mai pornesc. Norvegienii fac o baie. Ruşii conduc cu geamurile deschise.

0° – Apa îngheaţă în America, în Rusia doar se întăreşte.

-5° – Maşinile franceze nu mai pornesc.

-10° – Începi să plănuieşti o vacanţă în Australia.

-15° – Pisica insistă să doarmă în patul tău. Norvegienii îmbracă puloverele.

-18° – Primăria din New York porneşte caloriferele. Ruşii fac ultimul picnic din sezon.

-20° – Maşinile americane nu mai pornesc. Cei din Alaska încep să poarte mîneci lungi.

-25° – Maşinile germane nu mai pornesc. Cei din Hawaii sunt morţi.

-30° – Politicienii încep să discute despre cei fără locuinţe. Pisica preferă să doarmă în pijamaua ta.

-35° – Prea frig pentru a mai gîndi. Maşinile japoneze nu mai pornesc.

-40° – Plănuieşti o baie fierbinte care să dureze două săptămîni. Maşinile suedeze nu mai pornesc.

-42° – Transporturile sunt oprite în Europa. Ruşii mănîncă îngheţată pe stradă.

-45° – Toţi grecii sunt morţi. Politicienii chiar încep să facă ceva pentru cei fără locuinţe.

-50° – Genele încep să ţi se lipească atunci cînd clipeşti. În Alaska, oamenii îşi închid ferestrele de la baie.

-60° – Urşii albi încep să migreze spre sud.

-70° – Iadul îngheaţă.

- 73° – Serviciile speciale finlandeze îl evacuează pe Moş Crăciun din Laponia. Ruşii poartă căciuli cu urechi.

-80° – Avocaţii bagă mîinile în propriile buzunare.

-114° – Alcoolul etilic îngheaţă. Ruşii nu sunt fericiţi.

-273° – Zero absolut, mişcarea atomilor se opreşte. Ruşii poartă cizme.

-295° – 90% din planetă e moartă. Echipa de fotbal a Rusiei devine campioană mondială.

Preluat de pe http://gherlainfo.ro 

Mama mea este cea mai buna

Pentru ca se apropie 8 Martie,mi-am amintit aceasta poezie ce am citit-o cu ceva timp in urma...M-a impresionat profund atunci,iar acum...o citesc si mai entuziasmata..

Sper ca nu ve-ti ramine indiferenti...si ve-ti realiza cit de important este sa ne pretuim mama.

Cind tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia. I-ai multumit plingind toata noaptea. 

Cind tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi. I-ai multumit fugind cind ea te chema. 

Cind tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mincarea cu dragoste. I-ai multumit aruncind farfuria pe jos. 

Cind tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate. I-ai multumit colorind masa din sufragerie. 

Cind tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta. I-ai multumit sarind in prima balta.

Cind tu aveai 6 ani te-a dus la scoala. I-ai multumit strigind nu merg. 

 Cind tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge. I-ai multumit aruncind-o in fereastra vecinilor...

Cind tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata. I-ai multumit scapind-o in poala. 

Cind tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian. I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata. 

Cind tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta. I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi. 

Cind tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema. I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rind. 

Cind tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV. I-ai multumit asteptind sa iasa din casa. 

Cind tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi. I-ai multumit spunindu-i ca nu are gusturi. 

Cind tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna. I-ai multumit uitind sa-i scrii macar o scrisoare.

Cind tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare, I-ai multumit stind in camera ta cu usa incuiata. 

Cind tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masina. I-ai multumit luindu-i-o de cite ori puteai. 

Cind tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important. I-ai multumit stind la telefon toata noaptea. 

Cind tu aveai 18 ani ea plingea la festivitatea ta de absolvire a liceului. I-ai multumit stind la petrecere pina in zori. 

Cind tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele. I-ai multumit salutind-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.

Cind tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intilnesti cu vreo fata. I-ai multumit spunind-i "Nu-i treaba ta!"

Cind tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tau. I-ai multumit spunind-i "Nu vreau sa fiu ca tine!" 

 Cind tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.I-ai multumit intrebind-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa. 

Cind tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament. I-ai multumit spunindu-le prietenilor ca era urita. 

Cind tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor. I-ai multumit spunindu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"! 

Cind tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plins si ti-a spus cit de mult te iubea. I-ai multumit mutindu-te in cealalta parte a tarii.

Cind tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil. I-ai multumit spunind-i "Lucrurile sunt diferite acum" 

Cind tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude. I-ai multumit spunindu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci. 

Cind tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea. I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.

Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. 

SI tot ce nu ai facut vreodata s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta. 

Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata. 

Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe. 

Aminteste-ti mereu sa o iubesti pe mama ta. Pentru ca nu ai decit o singura mama in toata viata ta.