Am hotărît să ne jucăm de-a primăvara. Noi, copiii, strînşi într-un cerc. Să ne creăm propria lume. După regulile primăverii. Să copleşim emoţiile oamenilor cu venirea noastră. Să fim aşteptaţi în prag cu fior...
Am alergat în stînga şi-n dreapta să stîrpim deziluzii. Am urmărit pas de cocor. Am făcut pact cu soarele să strălucească întreaga zi. Am alungat norii grei şi cenuşii. Am adunat toate cîntecele de dragoste şi viaţă...
Am cules toate florile posibile şi le-am pus în centrul universului nostru omagiind omul, primăvara, munca lui de zi cu zi, dragostea, emoţia, surîsul, fiorul, încercarea, chemarea, truda, plecarea...
Şi-a primăvară mirosea în noi. Îi şopteam numele în incantaţii şi aşteptam să se întîmple o magie. Aşteptam declinul. Sclipirea aceea de moment. Uimirea. Surpriza. Surprinderea.
Într-o zi ne-am jucat de-a primăvara... am încercat să o reproducem... dar n-am reuşit să realizăm decît o miniatură a anotimpului... copii fiind, am visat... într-o frumoasă zi de primăvară... şi primăvara ne-a făcut jocul stînd în preajma noastră, lăsîndu-ne să ne jucăm de-a Dumnezeul ei, în credinţa noastră nestrămutată...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu