Pasul 2: Nu răspunde la mesaje, oricît de multă nevoie ar avea omul acela de tine.
Pasul 3: Pune-ţi prietenii să mintă pentru tine. Pe toţi, fără excepţie! E fascinant să vezi cum sunt oamenii apoi discreditaţi din cauza unor minciuni de-ale tale.
Pasul 4: Minte cu neruşinare, indiferent de consecinţe. Secretul e să crezi în minciuna ta, eventual să sari la gîtul celui care îndrăzneşte să pună la îndoială- chiar şi pe cale raţională- toate afirmaţiile tale.
Pasul 5: Fii om fără cuvînt. Promite, jură, joacă teatru, totul pentru consecinţe pe termen scurt. Să scapi de orice urmă de responsabilitate, de vină. Ce vocea conştiinţei, dragilor? Aia e pentru idealişti.
Pasul 6: Fă-te de negăsit. Închide-ţi telefoanele,nu intra pe facebook, skype, odnoklassniki, fă-te invizibil, închide toate canalele de acces (asta da atitudine de om responsabil cu sine însuşi, nu-i aşa?).
Pasul 7: Fă-te dator (moral sau financiar, după caz).
Pasul 8: Bîrfeşte, pozează în victimă, varsă-ţi necazurile peste tot. Dacă se poate, dă şi anunţ în ziar să ştie
"norodul" cît ai fost de neîndreptăţit(ă).
Pasul 9: Scrie un mesaj sau o scrisoare prin care să dai vina pe "momentul de nebunie", "hazard",orice, numai să ai tu conştiinţa curată că, ce Doamne iartă-mă (?), tu ţi-ai cerut scuzele patetice, clar?
Pasul 10: Fii indiferent! Indiferenţa este... nu regula de aur, ci imaginea apogeului regulii de aur, ca să înţelegi.Fii calm, rîzi cînd n-ai replică şi ştii că n-ai dreptate şi stai cu mîinile în sîn. Asta ca să ascunzi unghiile roase de stres, în cazul în care ai avut vreodată pic de moralitate în tine.
05.07.2011
9 comentarii:
brr ce post "optimist"... am recunoscut o recenta fapta care m-a privit de curand...acum mi se pare haios,atunci nervii imi ferbiau ;)
:))) la nervi, totul se iartă!
Pacat ca majoritatea oamenilor nu au nevoie de sfaturi la capitolul dezamagire... Sunt mult prea "invatati" in acest domeniu
Aha, sunt mult prea "învăţaţi", dar şi nu vor să conştientizeze că fiece om este diferit, şi reacţionează în felul său la factorii exteriori. Dacă pe cineva nu supără bîrfa, atunci pe alţii dimpotrivă.
De aia, tre să fim capabili să înţelegem fiece om, şi să ne purtăm ca atare!
Cel mai mult imi place,ca daca cineva face acesti pasi in parte,adica nu pe toti,nu se considera ''dezamagire''.Cel putin nu totala.Mi'a placut postul!
Da, Marinica, aşa aş zice că dacă sunt respectate cerinţele, atunci nu am de ce să fiu dezamăgită!
Doar o să domine omenia :))
mmm...un post destul de indraznet si nonconformist. Intrebarea e cui ii este adresat? Dusmanilor tai? Le-ai face asa favoare sa le dai toata instructiunea pe tava? :D Sau ai avut parte de vreo "unitate", care-a trecut prin toata punctele astea..?
Oricare-ar fi rps-ul, mi-a placut mult!
hi, hi , este vorba de a doua variantă.
Pur şi simplu am conştientizat că după ce am petrecut o habă de timp în compania unor cunoscuţi, prieteni, ei continuă să mă dezamăgească, şi chiar dacă sunt sigură că acest articol n-o să schimbe situaţia prea mult, eu totuşi sper ca măcar un piculeţ să fie altfel!
( duşmanilor cum se poate să le fie adresat? Eu nu am duşmani :)), cel puţin aşa cred, pentru că nu duşmănesc pe nimeni)
Foarte greu te dezamagesti in cineva, fiindca, observ eu, are de urmat 10 pasi, consistenti!
Trimiteți un comentariu