Nu am văzut niciodată soarele tresărind de atîta rază nespusă. Însă astăzi, l-am văzut împărţind zîmbetu-i în stînga şi-n dreapta, drept răsplată celor care au fost buni şi iubitori.
Martori la aceste escapade timpurii ale soarelui, am fost doi, tu şi eu, minunaţi şi îmbrăţişaţi de atîta sclipire de aur. Nu am fi crezut că la topirea ultimei zăpezi, primăvara ne va surprinde cu ghiduşiile ei.
E atît de prezentă. O respir. O simt. E mînă în mînă cu mine. Cu tine. Iar pe tine te iubesc. Pentru că îţi împarţi primăvara cu mine. Îi sporeşti farmecul. Te iubesc prezent – absent. Văzut şi nevăzut. Aici şi acolo. Te iubesc – în fiecare clipă a existenţei mele...
Te iubesc cînd respir viaţa. Cînd mi-e cel mai greu – te iubesc. Cînd sunt fericită explodez de iubire. Şi toată iubirea, am strîns-o buchet, cu mult drag – ţie. Am să-şi ofer buchetul inimii mele, şi vom număra petalele împreună. Secunde. Minute. Ore. Zile. Săptămîni. Luni. Ani în neştire. Pînă aceste petale se vor constitui într-o viaţă.
Te iubesc. Şi Dumnezeu iubeşte oamenii buni. Uite cum răsare soarele. Nu rata momentul. Ia-mă de mînă, de la răsărit pînă la apus să hoinărim împreună. Cu visele noastre. Cu firul ierbii tremurînd. Cu viaţa. Cu speranţa că nu se termină mîine...
2 comentarii:
eram sigură că am scris un comentariu, dar văd că nu a apărut...
îmi place ce scrii și mă bucur că ai schimbat cuibul și abordarea(așa mi se pare mie ;) nu prea agreez copy/paste-urile pe blog, de aceea citesc cu plăcere articolele de aici :) apropo, eu deja de ceva timp „sunt cu ochii pe tine” :D
p.S. am uitat să menționez: copy/paste-urile în exces ;;)
Trimiteți un comentariu